contumacie

contumacie: CONTUMACÍE s.f. Absenţă nejustificată de la judecată a inculpatului ♢ loc. adv. În contumacie = în lipsă, fără a fi fost prezent la proces. – Din fr. contumace, lat. contumacia.

Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

contumacíe s. f., art. contumacía, g.-d. contumacíi, art. contumacíei

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CONTUMACÍE f. jur. Absenţă nejustificată de la un proces penal a inculpatului. A fi condamnat în contumacie. [art. contumacia; G.-D. contumaciei; Sil. -ci-e] /<fr. contumace, lat. contumacia

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

CONTUMACÍE s.f. Absenţă a unui inculpat de la judecată. ♢ În contumacie = în lipsă. [gen. -iei. / cf. it. contumacia, fr. contumace, lat. contumacia – nesupunere].

Trimis de LauraGellner, 17.04.2006. Sursa: DN

CONTUMACÍE s. f. absenţă a unui inculpat de la judecată. o în contumacie = în lipsă. (< fr. contumace, lat. contumacia)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

contumacy — noun Etymology: Middle English contumacie, from Anglo French, from Latin contumacia, from contumac , contumax rebellious Date: 13th century stubborn resistance to authority; specifically willful contempt of court … New Collegiate Dictionary
contumacy — /kon too meuh see, tyoo /, n., pl. contumacies. stubborn perverseness or rebelliousness; willful and obstinate resistance or disobedience to authority. [1150 1200; ME contumacie < L contumacia, equiv. to contumac , s. of contumax unyielding,… … Universalium
lipsă — LÍPSĂ, lipsuri, s.f. 1. Faptul de a nu se afla într un loc (unde ar fi trebuit să fie în mod obişnuit); absenţă. ♢ loc. adv. (jur.) În lipsă = în contumacie. ♢ loc. prep. În (sau din) lipsă de... = nefiind, neavând ceva, din pricină că lipseşte.… … Dicționar Român
contumacia — pl.f. contumacie … Dizionario dei sinonimi e contrari
contumacy — /ˈkɒntʃuməsi/ (say konchoohmuhsee) noun (plural contumacies) 1. stubborn perverseness or rebelliousness; wilful and obstinate resistance or disobedience to authority. 2. Law wilful refusal to obey an order of a court. {Middle English contumacie,… …
contumacy — [kän′tyo͞o mə sē, kän′təmə sē] n. pl. contumacies [ME contumacie < L contumacia < contumax, haughty, stubborn < com , intens. + tumere, to swell up: see TUMOR] stubborn refusal to submit to authority, esp. that of a law court;… … English World dictionary

Academic Dictionaries and Encyclopedias