încadra

ÎNCADRÁ, încadrez, vb. I. 1. tranz. A înrăma. 2. refl. A se potrivi, a se armoniza cu mediul înconjurător. 3. tranz. (jur.) A cuprinde într-un text de lege o faptă, p. ext. un delincvent. 4. tranz. (Rar) A înconjura, a împresura (1). 5. tranz. şi refl. A (se) angaja într-o întreprindere, într-o instituţie ♦ refl. A se integra într-un colectiv, într-o organizaţie, într-o acţiune etc. 6. refl. A respecta o anumită limită de timp pentru săvârşirea unei acţiuni. – Din fr. encadrer.

Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



ÎNCADRÁ vb. 1. v. înrăma. 2. v. mărgini. 3. a chenărui, a împrejmui, a înconjura, a mărgini, (fig.) a tivi. (Soarele încadra cu lumină poiana.) 4. v. an-gaja. 5. a se angaja, a se băga, a intra, a se tocmi, a se vârî, (pop.) a se învoi, a merge, a se năimi, a se prinde, a veni, (prin Mold. şi Bucov.) a se apuca. (S-a încadra tractorist.)

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



încadrá vb. (sil. -dra), ind. prez. 1 sg. încadréz, 3 sg. şi pl. încadreáză

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A ÎNCADR//Á încadraéz tranz. 1) A face să se încadreze. 2) (persoane) A angaja în baza unei legislaţii; a primi. 3) (tablouri, oglinzi, fotografii) A pune într-un cadru; a înconjura cu o ramă; a înrăma. [Sil. -cad-ra] /<fr. encadrer

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



A SE ÎNCADR//Á pers. 3 se încadraeáză intranz. 1) A fi în armonie (cu un mediu oarecare); a se îmbina în mod armonios; a se armoniza. 2) A începe să-şi dea concursul; a consimţi să ia parte. încadra în întrecere. 3) A intra (într-un colectiv) ca parte componentă; a se integra. /<fr. encadrer

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



ÎNCADRÁ vb. I. tr. 1. A pune, a aşeza într-un cadru; a împresura. ♦ (fig.) A cuprinde într-un text de lege o infracţiune etc. 2. A numi, a primi pe cineva într-o funcţie, într-o asociaţie etc. cu toate drepturile şi obligaţiile care îi revin de aici; (spec.) a prevedea o unitate militară cu cadrele de ofiţeri şi subofiţeri necesare. ♦ refl. A se integra, a urma linia unei mişcări, a unui ritm de muncă etc. [< fr. encadrer].

Trimis de LauraGellner, 25.09.2006. Sursa: DN



ÎNCADRÁ vb. I. tr. 1. a pune, a aşeza într-un cadru, într-o ramă. ♢ a înconjura; a împresura. ♢ a regla tirul de artilerie aducând loviturile din ce în ce mai aproape de obiectiv. ♢ (fig.) a cuprinde într-un text de lege o infracţiune etc.; a insera. 2. a numi, a primi pe cineva într-o funcţie, într-o asociaţie etc. cu toate drepturile şi obligaţiile care îi revin; a integra; (spec.) a prevedea o unitate militară cu cadrele de ofiţeri şi subofiţeri necesare; a înrola. II. refl. a se integra, a urma linia unei mişcări a unui ritm de muncă etc. (< fr. /s'/encadrer)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN