- mărgini
- MĂRGINÍ, mărginesc, vb. IV. 1. tranz. A forma limitele, marginile unui lucru, unei suprafeţe etc., a contura un lucru, o suprafaţă, a încadra, a delimita. ♦ A stabili anumite limite. ♦ refl. recipr. A se învecina cu..., a avea hotar comun cu... 2. tranz. şi refl. A (se) limita, a (se) reduce, a (se) restrânge, a (se) rezuma. 3. tranz. (înv.) A ţine sub pază, a fixa cuiva domiciliu forţat; a închide. – Din margine.Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX '98MĂRGINÍ vb. 1. v. delimita. 2. v. învecina. 3. a delimita, a limita, a străjui, a ţărmuri. (Stâlpii de telegraf mărgini şoseaua.) 4. a încadra. (A mărgini o suprafaţă din toate părţile.) 5. a chenărui, a împrejmui, a încadra, a înconjura, (fig.) a tivi. (Soarele mărgini cu lumină poiana.) 6. v. limita. 7. v. reduce. 8. v. re-strânge.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeMĂRGINÍ vb. v. defini, determina, preciza, stabili.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimemărginí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. mărginésc, imperf. 3 sg. mărgineá; conj. prez. 3 sg. şi pl. mărgineáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA MĂRGINÍ mărginésc tranz. 1) (lucruri, suprafeţe etc.) A face să capete margini; a delimita printr-o margine. 2) A pune în anumite limite; a reduce la anumite limite; a limita; a restrânge. 3) A face să se mărginească. /Din margineTrimis de siveco, 29.05.2007. Sursa: NODEXA SE MĂRGINÍ mă mărginésc intranz. 1) A avea margini comune (cu ceva sau cu cineva); a fi vecin (cu ceva sau cu cineva); a se învecina. 2) A-şi impune anumite limite; a se limita. /Din margineTrimis de siveco, 29.05.2007. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.