nemărginire — NEMĂRGINÍRE, nemărginiri, s.f. Calitatea a ceea ce este nemărginit; imensitate, infinit; (concr.) întindere fără margini, spaţiu nemărginit, nemargine; p. ext. timp nelimitat. – Ne + mărginire. Trimis de RACAI, 02.04.2009. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
obtuzitate — OBTUZITÁTE, obtuzităţi, s.f. Lipsă de înţelegere sau de pătrundere, îngustime de vederi, mărginire spirituală; prostie, tâmpenie, obtuziune. – Obtuz + suf. itate. Trimis de oprocopiuc, 06.05.2004. Sursa: DEX 98 OBTUZITÁTE s. (fig.) îngustime,… … Dicționar Român
opacitate — OPACITÁTE, opacităţi, s.f. 1. Faptul de a fi opac2; lipsă de transparenţă. 2. fig. Incapacitate de a înţelege, de a pătrunde ceva; orizont îngust al cuiva. – Din fr. opacité, lat. opacitas, atis. Trimis de oprocopiuc, 07.05.2004. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
îngustime — ÎNGUSTÍME, îngustimi, s.f. Însuşirea de a fi îngust. ♦ fig. (Cu determinările de spirit , de vederi , de orizont etc.) Lipsă de orizont, mărginire, mediocritate (în gândire, concepţii etc.). – Îngust + suf. ime. Trimis de valeriu, 25.04.2003.… … Dicționar Român
limitare — LIMITÁRE, limitări, s.f. 1. Acţiunea de a (se) limita şi rezultatul ei; restrângere, îngrădire. 2. (rad.) Menţinere a nivelului unui semnal electric în limite prestabilite. – v. limita. Trimis de bogdang, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 LIMITÁRE s. 1 … Dicționar Român
delimitare — DELIMITÁRE, delimitări, s.f. Acţiunea de a (se) delimita şi rezultatul ei; fixare a limitelor unui lucru. – v. delimita. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DELIMITÁRE s. 1. circumscriere, demarcare, demarcaţie, hotărnicire,… … Dicționar Român
miopie — MIOPÍE, miopii, s.f. Defect al vederii care se manifestă prin imposibilitatea de a distinge clar obiectele situate la o distanţă mai mare; miopism. ♦ fig. Incapacitate de a vedea lucrurile în toată complexitatea lor. [pr.: mi o ] – Din fr. myopie … Dicționar Român
necuprins — NECUPRÍNS, Ă, necuprinşi, se, adj., s.n. 1. adj. Care nu este sau nu poate fi cuprins între anumite limite; imens, infinit. ♦ Care nu poate fi pătruns cu mintea, înţeles. 2. s.n. Spaţiu, întindere nelimitată; nemărginire, imensitate; infinit. –… … Dicționar Român
restricţie — RESTRÍCŢIE, restricţii, s.f. Măsură care limitează, îngrădeşte un drept, o libertate etc. ♢ loc. adv. Fără restricţie = fără rezerve; pe deplin. [var.: restricţiúne s.f.] – Din fr. restriction, lat. restrictio, onis. Trimis de LauraGellner, 08.07 … Dicționar Român
simplism — SIMPLÍSM s.n. Însuşirea de a fi simplu sau simplist; mod unilateral şi superficial de a considera lucrurile; judecată a omului simplist (2); nivel intelectual scăzut. – Din fr. simplisme. Trimis de IoanSoleriu, 24.07.2004. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
