limitare

limitare
LIMITÁRE, limitări, s.f. 1. Acţiunea de a (se) limita şi rezultatul ei; restrângere, îngrădire. 2. (rad.) Menţinere a nivelului unui semnal electric în limite prestabilite. – v. limita.
Trimis de bogdang, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

LIMITÁRE s. 1. v. delimitare. 2. mărginire, reducere, restrângere, rezumare. (limitare la strictul necesar.) 3. v. restrângere.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

limitáre s. f., g.-d. art. limitării; pl. limitări
Trimis de siveco, 18.02.2009. Sursa: Dicţionar ortografic

LIMITÁRE s.f. Acţiunea de a (se) limita şi rezultatul ei; mărginire, învecinare. [< limita].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • limitare (1) — {{hw}}{{limitare (1)}{{/hw}}s. m. 1 (lett.) Soglia dell uscio | (est.) Margine, estremità: al limitare del bosco. 2 (fig.) Momento iniziale o finale: il limitare della gioventù. limitare (2) {{hw}}{{limitare (2)}{{/hw}}A v. tr.  (io limito ) 1… …   Enciclopedia di italiano

  • limitare — 1li·mi·tà·re s.m. 1. CO soglia dell uscio: fermarsi sul limitare | LE fig., inizio: tu, lieta e pensosa il limitare | di gioventù salivi (Leopardi) Sinonimi: 1ingresso, 1porta, uscio. 2. CO punto dove ha termine o inizio un determinato spazio: il …   Dizionario italiano

  • limitare — limitare1 s.m. [dal lat. limitaris, agg. di limes mĭtis limite, confine ]. 1. [varco per cui si entra in un luogo o in un ambiente: fermarsi sul l. ] ▶◀ entrata, ingresso, (lett.) limine, soglia. 2. [linea terminale o divisoria: il l. del bosco ] …   Enciclopedia Italiana

  • limitare — limitare1 pl.m. limitari …   Dizionario dei sinonimi e contrari

  • limitare — limita/re (1) s. m. 1. soglia, limine (lett.) □ (est.) porta, uscio □ margine, estremità 2. (fig., della vita, degli studi, ecc.) principio, inizio, avvio □ fine, termine, conclusione. limita/re (2) …   Sinonimi e Contrari. Terza edizione

  • limiter — [ limite ] v. tr. <conjug. : 1> • 1310; lat. limitare 1 ♦ Servir de ligne de démarcation à, constituer la limite de. ⇒ borner, délimiter. Mers qui limitent la France à l ouest et au sud. Par ext. Mur qui limite la vue. ⇒ arrêter, 1. boucher …   Encyclopédie Universelle

  • limita — LIMITÁ, limitez, vb. I. tranz. şi refl. A (se) fixa între anumite limite sau graniţe; a (se) mărgini, a (se) restrânge, a (se) îngrădi. – Din fr. limiter, lat. limitare. Trimis de bogdang, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  LIMITÁ vb. 1. v. delimita …   Dicționar Român

  • limitar — (Del lat. limitare, rodear de fronteras .) ► verbo transitivo 1 Señalar los límites de una cosa: ■ limitó el jardín con una valla. SINÓNIMO acotar delimitar ► verbo transitivo/ pronominal 2 Reducir o acortar una cosa: ■ han limitado las… …   Enciclopedia Universal

  • limitatif — limitatif, ive [ limitatif, iv ] adj. • 1510; lat. limitare → limiter ♦ Qui limite, fixe ou précise des limites. ⇒ restrictif. Disposition limitative. Liste limitative. ● limitatif, limitative adjectif (de limiter) Qui limite, qui fixe ou… …   Encyclopédie Universelle

  • limitar — Se conjuga como: amar Infinitivo: Gerundio: Participio: limitar limitando limitado     Indicativo   presente imperfecto pretérito futuro condicional yo tú él, ella, Ud. nosotros vosotros ellos, ellas, Uds. limito limitas limita limitamos limitáis …   Wordreference Spanish Conjugations Dictionary

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”