- limita
- LIMITÁ, limitez, vb. I. tranz. şi refl. A (se) fixa între anumite limite sau graniţe; a (se) mărgini, a (se) restrânge, a (se) îngrădi. – Din fr. limiter, lat. limitare.Trimis de bogdang, 13.09.2007. Sursa: DEX '98LIMITÁ vb. 1. v. delimita. 2. v. mărgini. 3. v. localiza. 4. v. restrânge. 5. v. restrânge. 6. v. reduce. 7. a mărgini, a restrânge, (fig.) a îngrădi. (A limita drepturile cuiva.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimelimitá vb., ind. prez. 1 sg. limitéz, 3 sg. şi pl. limiteázăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficsituáţie-límită s. f. (sil. -tu-a-ţi-e), art. situáţia-límită (sil. -ţi-a)Trimis de siveco, 26.05.2008. Sursa: Dicţionar ortograficA LIMIT//Á limitaéz tranz. A readuce la anumite limite; a restrânge; a delimita. limita puterea cuiva. limita un buget. /<fr. limiter, lat. limitareTrimis de siveco, 04.03.2009. Sursa: NODEXA SE LIMIT//Á mă limitaéz intranz. A-şi impune anumite limite; a se mărgini. /<fr. limiter, lat. limitareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXLIMITÁ vb. I. tr., refl. A (se) mărgini, a (se) fixa între anumite limite, a (se) restrânge. [< fr. limiter, it., lat. limitare].Trimis de LauraGellner, 06.10.2006. Sursa: DNLIMITÁ vb. tr., refl. 1. a (se) mărgini, a (se) fixa între anumite limite, a (se) restrânge. 2. a menţine nivelul unui semnal electric în limite prestabilite. (< fr. limiter, lat. limitare)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.