limită

LÍMITĂ, limite, s.f. 1. Punct extrem, margine (a unei suprafeţe, a unui obiect etc.). ♦ Tonul cel mai înalt sau cel mai profund pe care îl poate emite o voce sau un instrument. ♦ (mat.) Valoare fixă către care tind valorile unei mărimi variabile. 2. (În sintagma) Limită teritorială = linie care delimitează teritoriul unui stat, al unei provincii, al unei regiuni etc.; graniţă, hotar. Limită silabică = locul unde se termină o silabă şi începe alta în fluxul vorbirii. 3. fig. Punct până la care pot ajunge posibilităţile, facultăţile, mijloacele etc. cuiva. ♢ Limită de vârstă = vârsta până la care cineva poate ocupa în mod legal o funcţie publică. – Din fr. limite, lat. limes, -itis.

Trimis de bogdang, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



LÍMITĂ s. 1. v. extremitate. 2. limită teritorială v. frontieră. 3. v. extremitate. 4. v. margine. 5. v. cuprins. 6. graniţă, hotar, margine, (înv.) termen. (Se păstrează între limită rezonabile.) 7. v. restricţie. 8. v. prag. 9. margine, măsură. (Orice lucru are o limită.)

Trimis de siveco, 24.01.2008. Sursa: Sinonime



límită s. f., pl. límite

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



LÍMIT//Ă limităe f. 1) Punct ce marchează sfârşitul unei întinderi sau suprafeţe. ♢ limită teritorială linie de demarcaţie care desparte diferite ţări; hotar; graniţă; frontieră. 2) Ton al unei voci sau al unui instrument, caracterizat prin înălţime sau profunzime extremă. 3) Punct extrem al unei acţiuni; linie de sus a unei evoluţii. ♢ limită de vârstă vârstă după care o persoană nu mai poate exercita o anumită funcţie publică. 3) mat. Valoarea fixă spre care tind valorile unei mărimi variabile. 4) fig. Punct final pe care îl pot atinge posibilităţile, mijloacele sau capacităţile unei persoane. /<fr. limite, lat. limes, limităitis

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



LÍMITĂ s.f. 1. Ceea ce mărgineşte ceva; hotar; margine. ♦ Cel mai înalt sau cel mai profund ton pe care-l poate emite o voce sau un instrument. 2. (mat.) Valoare fixă către care tind valorile unei mărimi variabile. 3. (fig.) Punct până la care pot ajunge posibilităţile cuiva. [< fr., it. limite, cf. lat. limes – margine].

Trimis de LauraGellner, 06.10.2006. Sursa: DN



LÍMITĂ s. f. 1. valoare extremă (maximă sau minimă) a unei mărimi. ♢ ceea ce mărgineşte ceva; hotar; margine. o la limită = în caz extrem. ♢ cel mai înalt sau cel mai profund ton pe care-l poate emite o voce, un instrument. 2. (mat.) valoare fixă către care tind valorile unei mărimi variabile. 3. (fig.) punct până la care pot ajunge posibilităţile cuiva. (< fr. limite, lat. limes, -itis)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN