imensitate — IMENSITÁTE, imensităţi, s.f. Însuşirea a ceea ce este imens; ceea ce copleşeşte prin proporţiile sale uriaşe, prin numărul, intensitatea, importanţa extraordinară. ♦ Întindere uriaşă, spaţiu imens. – Din fr. immensité, lat. immensitas, atis.… … Dicționar Român
necuprins — NECUPRÍNS, Ă, necuprinşi, se, adj., s.n. 1. adj. Care nu este sau nu poate fi cuprins între anumite limite; imens, infinit. ♦ Care nu poate fi pătruns cu mintea, înţeles. 2. s.n. Spaţiu, întindere nelimitată; nemărginire, imensitate; infinit. –… … Dicționar Român
nesfârşit — NESFÂRŞÍT1, nesfârşituri. s.n. Ceea ce nu are (sau pare că nu are) limită în spaţiu sau în timp; nemărginire, infinit. ♢ loc. adv. La nesfârşit = continuu, întruna, necontenit, ♢ Eternitate, veşnicie. – Ne + sfârşit. Trimis de GabiAlex,… … Dicționar Român
noian — NOIÁN, noiane, s.n. 1. Cantitate, volum mare din ceva; belşug. ♦ Mulţime, număr mare de fiinţe, de lucruri, de fenomene. 2. Întindere mare de apă; nemărginire, imensitate. 3. Genune, abis, hău. [pr.: no ian. – pl. şi: noianuri] – et. nec. Trimis… … Dicționar Român
enormitate — ENORMITÁTE, enormităţi, s.f. Caracterul a ceea ce este enorm. ♦ Lucru de necrezut, exagerare. ♦ Absurditate, prostie; extravaganţă. – Din fr. énormité, lat. enormitas, atis. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ENORMITÁTE s. 1. v.… … Dicționar Român
infinit — INFINÍT, Ă, (1, 3) infiniţi, te, adj., s.m., (2) infinituri, s.n. 1. adj. Care nu are margini, limite; nesfârşit2, nemărginit, nemăsurat; p. ext. foarte mare, considerabil. ♢ (Adverbial) Infinit mai valoros decât... 2 s.n. Categorie care exprimă… … Dicționar Român
margine — MÁRGINE, margini, s.f. 1. Loc unde se termină o suprafaţă; extremitate, capăt al unei suprafeţe. ♢ loc. adj. şi adv. Fără (de) margini = nesfârşit, infinit; imens. ♦ spec. Hotar, frontieră. ♦ spec. Periferie. ♦ spec. Mal, ţărm. 2. Circumferinţă a … Dicționar Român
mărginire — MĂRGINÍRE, mărginiri, s.f. 1. Acţiunea de a (se) mărgini şi rezultatul ei. 2. fig. Posibilitate redusă de înţelegere, de intuiţie; îngustime spirituală, mediocritate (în gândire, în concepţii etc.) prostie. – v. mărgini. Trimis de claudia,… … Dicționar Român
nemargine — NEMÁRGINE, nemargini, s.f. (Rar) Nemărginire. – Ne + margine. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 nemárgine s. f., g. d. art. nemárginii; pl. nemárgini Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român
nemărginime — nemărginíme s.f. (înv.) nemărginire. Trimis de blaurb, 01.08.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
