enormitáte — s. f., g. d. art. enormitäţii; pl. enormitäţi … Romanian orthography
abnormitate — abnormitáte s. f. anomalie; enormitate. (< fr. abnormité, germ. Abnormität) Trimis de tavi, 08.01.2003. Sursa: MDN ABNORMITÁTE, abnormităţi, s.f. (Rar) Anomalie; enormitate; lucru neobişnuit, abnorm. – Din germ. Abnormität. Trimis de ana… … Dicționar Român
enormità — e·nor·mi·tà s.f.inv. CO 1. grandezza molto superiore alla media: l enormità della distesa sabbiosa | quantità molto notevole: conosco un enormità di casi simili a questo; iperb.: il biglietto dello spettacolo costa un enormità Sinonimi: immensità … Dizionario italiano
absurditate — ABSURDITÁTE, absurdităţi, s.f. Caracterul a ceea ce este absurd (1); lucru, idee, concepţie absurdă; prostie, inepţie. – Din fr. absurdité, lat. absurditas, atis. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 absurditáte s. f. caracterul a… … Dicționar Român
blazgonie — blazgónie (blazgónii), s.f. – Prostie, enormitate, tîmpenie. – var. blasgonie. pol. błazgoń ramolit (Bogrea, Dacor., III, 727). cf. bazaconie. Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER … Dicționar Român
gigantism — GIGANTÍSM s.n. 1. Însuşirea, calitatea de a fi gigantic. 2. Boală endocrină care constă în creşterea excesivă în lungime a corpului sau a unor părţi ale lui. – Din fr. gigantisme. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 GIGANTÍSM s.… … Dicționar Român
infinit — INFINÍT, Ă, (1, 3) infiniţi, te, adj., s.m., (2) infinituri, s.n. 1. adj. Care nu are margini, limite; nesfârşit2, nemărginit, nemăsurat; p. ext. foarte mare, considerabil. ♢ (Adverbial) Infinit mai valoros decât... 2 s.n. Categorie care exprimă… … Dicționar Român
nemărginire — NEMĂRGINÍRE, nemărginiri, s.f. Calitatea a ceea ce este nemărginit; imensitate, infinit; (concr.) întindere fără margini, spaţiu nemărginit, nemargine; p. ext. timp nelimitat. – Ne + mărginire. Trimis de RACAI, 02.04.2009. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
nemărginit — NEMĂRGINÍT, Ă, nemărginiţi, te, adj. 1. Care nu are margini, care se întinde, se continuă la infinit; necuprins, nelimitat, infinit; p. ext. foarte lung, foarte mare, foarte numeros. 2. Care nu cunoaşte limite în intensitate; neţărmurit, imens,… … Dicționar Român
paradox — PARADÓX, paradoxuri, s.n. 1. Enunţ contradictoriu şi, în acelaşi timp, demonstrabil; părere (absurdă) contrară adevărului unanim recunoscut; p. ext. ciudăţenie; enormitate, absurditate. 2. (În sintagma) Paradox hidrostatic = faptul că presiunea… … Dicționar Român
