infinit

infinit
INFINÍT, -Ă, (1, 3) infiniţi, -te, adj., s.m., (2) infinituri, s.n. 1. adj. Care nu are margini, limite; nesfârşit2, nemărginit, nemăsurat; p. ext. foarte mare, considerabil. ♢ (Adverbial) Infinit mai valoros decât... 2 s.n. Categorie care exprimă natura absolută a materiei, proprietatea ei de a fi nelimitată în spaţiu şi în timp şi inepuizabilă pentru cunoaştere; ceea ce nu are sau pare că nu are limită în spaţiu sau în timp; nesfârşit1. ♢ loc. adv. La infinit = în chip nelimitat, fără încetare. 3. s.m. (mat.) Mărime variabilă care poate lua valori mai mari decât orice mărime dată. – Din. infinitus, fr. infini.
Trimis de raduraduku, 23.09.2002. Sursa: DEX '98

Infinit ≠ finit, limitat, mărginit
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

INFINÍT adj., s. 1. adj. v. imens. 2. s. enormitate, imensitate, necuprins, v. nemărginire. 3. adj. v. extraordinar. 4. adj. v. nemărginit.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

infinít adj. m., pl. infiníţi; f. sg. infinítă, pl. infiníte
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

infinít (mat) s. m., pl. infiníţi
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

infinít (categoria filozofică) s. n., pl. infiníturi
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

INFINÍ//T1 infinittă (infinitţi, infinitte) 1) Care nu are nici o limită; fără capăt; nelimitat; nesfârşit; nemărginit. 2) Care nu are sfârşit; fără sfârşit; etern. 3) Care este considerabil (sub aspectul mărimii, intensităţii, duratei, numărului etc.); nelimitat. /<lat. infinitus, fr. infini
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

INFINÍT2 infinituri n. 1) Însuşire fundamentală a materiei de a fi nelimitată în timp şi în spaţiu şi inepuizabilă pentru cunoaştere; mărime abstractă care nu are sau pare să nu aibă nici început, nici sfârşit. ♢ La infinit la nesfârşit; întruna. 2) mat. Mărime variabilă care poate exprima valori mai mari decât orice mărime dată. /<lat. infinitus, fr. infini
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

INFINÍT, -Ă adj. Care nu are sfârşit, limite; fără margini; nemărginit, nemăsurat. // s.n. (fil.) Ceea ce nu are limită în spaţiu sau în timp. // s.m. (mat.) Mărime superioară oricărei mărimi date. [cf. lat. infinitus, fr. infini].
Trimis de LauraGellner, 29.07.2006. Sursa: DN

INFINÍT, -Ă I. adj. care nu are sfârşit, limite; fără margini; nemărginit, nemăsurat. II. s. n. (fil.) însuşirea materiei de a fi nelimitată şi inepuizabilă în spaţiu şi timp. III. s. m. (mat.) mărime care nu este finită. (< lat. infinitus, fr. infini)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • Infinit — is a large scale peer to peer distributed file system like Ivy, CFS and Pastis.Infinit aims at providing the two following properties.# Reliable Storage: People want to backup and/or reliably store personal files, including private files, so the… …   Wikipedia

  • Infinit — (v. lat.), unbegrenzt, unendlich …   Pierer's Universal-Lexikon

  • Infinit — Infinit, lat. infinitum, unbegränzt; unendlich; I.esimalrechnung, Berechnung des Unendlichen, s. Analysis …   Herders Conversations-Lexikon

  • infinit — • omätlig, oändlig, ofantlig, omåttlig, gränslös, ändlös, infinit …   Svensk synonymlexikon

  • infinit — I in|fi|nit 1. in|fi|nit sb., tet, ter, terne (LINGVISTIK verbum i infinit form) II in|fi|nit 2. in|fi|nit adj., te (ubegrænset, uendelig; LINGVISTIK, OM VERBER bøjet i en form der ikke alene kan være verballed) …   Dansk ordbog

  • infinit — adj (infinit, a) MATEM oändlig, inom språk infinita verb …   Clue 9 Svensk Ordbok

  • infinit — endlos; unaufhörlich; unbegrenzt; unendlich groß * * * ịn|fi|nit 〈Adj.; Gramm.〉 unbestimmt; Ggs finit ● 〈Gramm.〉 infinites Verb nicht konjugierte Verbform, z. B. der Infinitiv; Sy Verbum infinitum; → Lexikon der Sprachlehre * * * ịn|fi|nit …   Universal-Lexikon

  • infinit — in|fi|nit Mot Agut Nom masculí …   Diccionari Català-Català

  • Infinit — verbum Ikke personbøjet udsagnsord, som ikke umiddelbart forudsætter et subjekt. Modsat er Finit verbum Ubøjede former: 1. infinitiv 2. præsens participium 3. perfektum participium 4. gerundium (på romanske sprog) Ex: spise, spisende, spist;… …   Danske encyklopædi

  • infinit — ịn·fi·nit, in·fi·ni̲t Adj; Ling; (von einer Verbform) dadurch gekennzeichnet, dass sie nicht nach Tempus, Numerus usw bestimmt ist (wie z.B. der Infinitiv, die Partizipien) ↔ finit …   Langenscheidt Großwörterbuch Deutsch als Fremdsprache

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”