- infim
- INFÍM, -Ă, infimi, -e, adj. Extrem de mic; minuscul, neînsemnat. – Din fr. infime, lat. infimus.Trimis de raduraduku, 13.09.2007. Sursa: DEX '98Infim ≠ enormTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeINFÍM adj. microscopic, minuscul, (livr.) infinitezimal. (Cantitate infim; de proporţii infim.)Trimis de siveco, 14.10.2008. Sursa: Sinonimeinfím/ínfim adj. m., pl. infími/ínfimi; f. sg. infímă/ínfimă, pl. infíme/ínfimeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficINFÍM infimă (infimi, infime) Care este foarte mic; extrem de mic; minim; minuscul; infinitezimal. Număr infim. /<fr. infime, lat. infimusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXINFÍM, -Ă adj. Extrem de mic; minuscul; neînsemnat. [< fr. infime, cf. lat. infimus].Trimis de LauraGellner, 29.07.2006. Sursa: DNINFÍM/ÍNFIM, -Ă adj. extrem de mic; minuscul; neînsemnat. (< fr. infime, lat. infimus)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.