imensitáte — s. f., g. d. art. imensitäţii; pl. imensitäţi … Romanian orthography
vastitate — VASTITÁTE s.f. Însuşirea a ceea ce este vast; întindere mare, imensitate; complexitate. – Din fr. vastite, lat. vastitas, atis. Trimis de bogdanrsb, 11.08.2002. Sursa: DEX 98 VASTITÁTE s. 1. v. nemărginire. 2. v. bogăţie. Trimis de siveco,… … Dicționar Român
necuprins — NECUPRÍNS, Ă, necuprinşi, se, adj., s.n. 1. adj. Care nu este sau nu poate fi cuprins între anumite limite; imens, infinit. ♦ Care nu poate fi pătruns cu mintea, înţeles. 2. s.n. Spaţiu, întindere nelimitată; nemărginire, imensitate; infinit. –… … Dicționar Român
nemărginire — NEMĂRGINÍRE, nemărginiri, s.f. Calitatea a ceea ce este nemărginit; imensitate, infinit; (concr.) întindere fără margini, spaţiu nemărginit, nemargine; p. ext. timp nelimitat. – Ne + mărginire. Trimis de RACAI, 02.04.2009. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
noian — NOIÁN, noiane, s.n. 1. Cantitate, volum mare din ceva; belşug. ♦ Mulţime, număr mare de fiinţe, de lucruri, de fenomene. 2. Întindere mare de apă; nemărginire, imensitate. 3. Genune, abis, hău. [pr.: no ian. – pl. şi: noianuri] – et. nec. Trimis… … Dicționar Român
ocean — OCEÁN, oceane, s.n. Vastă întindere de apă sărată de pe suprafaţa globului, delimitată de continente. ♢ Oceanul planetar (sau mondial) = totalitatea oceanelor şi a mărilor, cu legătură între ele, formând o singură masă lichidă. ♦ fig. Întindere… … Dicționar Român
gigantism — GIGANTÍSM s.n. 1. Însuşirea, calitatea de a fi gigantic. 2. Boală endocrină care constă în creşterea excesivă în lungime a corpului sau a unor părţi ale lui. – Din fr. gigantisme. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 GIGANTÍSM s.… … Dicționar Român
infinit — INFINÍT, Ă, (1, 3) infiniţi, te, adj., s.m., (2) infinituri, s.n. 1. adj. Care nu are margini, limite; nesfârşit2, nemărginit, nemăsurat; p. ext. foarte mare, considerabil. ♢ (Adverbial) Infinit mai valoros decât... 2 s.n. Categorie care exprimă… … Dicționar Român
mare — MÁRE1, mari, adj. I. (Indică dimensiunea) Care depăşeşte dimensiunile obişnuite; care are dimensiuni apreciabile (considerate în mod absolut sau prin comparaţie). ♢ Degetul (cel) mare = degetul cel mai gros al mâinii, care se opune celorlalte… … Dicționar Român
nemărginit — NEMĂRGINÍT, Ă, nemărginiţi, te, adj. 1. Care nu are margini, care se întinde, se continuă la infinit; necuprins, nelimitat, infinit; p. ext. foarte lung, foarte mare, foarte numeros. 2. Care nu cunoaşte limite în intensitate; neţărmurit, imens,… … Dicționar Român
