mare

MÁRE¹, mari, adj. I. (Indică dimensiunea) Care depăşeşte dimensiunile obişnuite; care are dimensiuni apreciabile (considerate în mod absolut sau prin comparaţie). ♢ Degetul (cel) mare = degetul cel mai gros al mâinii, care se opune celorlalte degete. Literă mare = majusculă. ♢ expr. A face (sau a deschide) ochii mari (cât cepele) = a privi cu uimire, cu curiozitate, cu atenţie. ♢ (Adverbial) Făină măcinată mare. ♦ (Despre suprafeţe) Întins², vast. ♢ (Substantivat; în loc. adv.) În mare = a) pe scară amplă; după un plan vast; b) în linii generale, în rezumat. ♦ Înalt. Deal mare. ♦ Lung. Păr mare. ♦ Încăpător, spaţios, voluminos. Vas mare. ♢ (pop.) Casa (cea) mare = camera cea mai frumoasă a unei case ţărăneşti, destinată oaspeţilor. ♦ Lat; adânc. Apă mare. II. (Indică cantitatea) 1. Care este în cantitate însemnată; abundent, mult; numeros. ♦ (Despre ape curgătoare, viituri; de obicei în legătură cu verbe ca "a veni") Cu debit sporit, umflat. 2. (Despre numere sau, p. ext., despre valori care se pot exprima numeric) Care este în cantitate însemnată, ridicat. ♦ (Despre preţuri) Ridicat. ♢ loc. adj. De mare preţ = foarte valoros, preţios, scump. ♦ (Despre colectivităţi) Numeros. III. (Arată rezultatul dezvoltării fiinţelor) Care a depăşit frageda copilărie; care a intrat în adolescenţă; care a ajuns la maturitate. ♢ Fată mare = fată la vârsta măritişului; virgină, fecioară. ♢ expr. Să creşti mare! formulă cu care se răspunde unui copil la salut, cu care i se mulţumeşte pentru un serviciu etc. Cu mic cu mare sau de la mic la mare ori şi mici şi mari = toţi, toate, toată lumea; (în construcţii negative) nimeni.l ♦ (De obicei la comparativ sau la superlativ relativ) Mai (sau cel mai) în vârstă. IV. (Indică durata; despre unităţi de timp) De lungă durată, îndelung, lung. ♢ Postul (cel) mare = postul cel mai lung din cuprinsul anului, care precedă sărbătoarea Paştilor. (pop.) An mare = an bisect. v. (Indică intensitatea) 1. (Despre surse de lumină şi căldură) Puternic, intens. ♢ Ziua mare = partea dimineţii (după răsăritul soarelui) când lumina este deplină, intensă. ♢ expr. (Ziua) în (sau la) amiaza-mare = în toiul zilei, în plină zi, la amiază. 2. (Despre sunete, voce, zgomote) Puternic, ridicat. ♢ expr. A vorbi (sau a striga) în gura mare = a vorbi cu glas tare, cu ton ridicat. A fi cu gura mare = a fi certăreţ, scandalagiu. 3. (Despre fenomene atmosferice) Violent, aspru, năprasnic. Ger mare. 4. (Despre ritmul de mişcare sau de deplasare) Care a depăşit viteza obişnuită; crescut (ca viteză), mărit. 5. (Despre stări sufleteşti, sentimente, senzaţii etc.) Intens, profund, tare. ♢ loc. adv. (reg.) Cu mare ce = cu greu, anevoie. ♢ expr. (A-i fi cuiva) mai mare mila (sau dragul, ruşinea etc.) = (a-i fi cuiva) foarte milă (sau drag, ruşine etc.) ♦ (Adverbial; pop.) Din cale-afară, peste măsură. ♦ Grav. Greşeală mare. VI. (Arată calitatea, valoarea) 1. De valoare, de însemnătate deosebită; important, însemnat. ♢ Zi mare = zi de sărbătoare; zi importantă. Strada mare = nume dat în unele oraşe de provincie străzii principale. Drum mare sau drumul (cel) mare = drum principal de largă circulaţie, care leagă localităţi importante. ♢ expr. Vorbe mari = a) cuvinte bombastice; promisiuni goale; b) (rar) laude. Mare lucru = a) lucru care impresionează sau deşteaptă mirare; b) lucru care nu reprezintă nimic de seamă, care reprezintă prea puţin, care este nesemnificativ; c) (în construcţii negative dă contextului valoare afirmativă şi invers) n-aş crede să (nu)... ♦ Hotărâtor. ♦ Uimitor, extraordinar, impresionant. ♢ expr. Mare minune sau minune mare = a) (cu valoare de exclamaţie) exprimă uimire, admiraţie etc.; b) (reg.; cu valoare de superlativ) foarte frumos (sau bun etc.) Mare minune să (nu)... = ar fi de mirare să (nu)..., n-aş crede să (nu)... ♦ Grav, serios. 2. Cu calităţi excepţionale; ilustru, celebru, renumit. ♦ Ieşit din comun; deosebit. 3. Care ocupă un loc de frunte într-o ierarhie; cu vază. ♢ Socru mare = tatăl mirelui; (la pl.) părinţii mirelui. Soacră mare sau soacra cea mare = mama mirelui. ♢ expr. A se ţine mare = a fi mândru, semeţ, fudul. (Substantivat) A trage (sau a călca) mare = a-şi da importanţă; a căuta să ajungă pe cei sus-puşi. La mai mare, urare adresată cuiva cu ocazia unei numiri sau a unei avansări într-un post. Mare şi tare sau tare şi mare = foarte puternic, influent. ♦ (Substantivat) Mai-mare = căpetenie, şef. ♦ Superior în ceea ce priveşte calităţile morale. ♢ expr. Mare la inimă (sau la suflet) = mărinimos, generos. ♦ Deosebit, ales², distins. Mare cinste. ♢ Mare ţinută = îmbrăcăminte sau uniformă destinată pentru anumite solemnităţi. ♦ (Despre ospeţe, serbări) Plin de strălucire; bogat, fastuos, pompos. – Probabil lat. mas, maris.

Trimis de cata, 13.02.2009. Sursa: DEX '98



MÁRE², mări, s.f. Nume generic dat vastelor întinderi de apă stătătoare, adânci şi sărate, de pe suprafaţa Pământului, care de obicei sunt unite cu oceanul printr-o strâmtoare; parte a oceanului de lângă ţărm; p.ext. ocean. ♢ Expr Marea cu sarea = mult, totul; imposibilul. A vântura mări şi ţări = a călători mult. A încerca marea cu degetul = a face o încercare, chiar dacă şansele de reuşită sunt minime. Peste (nouă) mări şi (nouă) ţări = foarte departe. ♦ fig. Suprafaţă vastă; întindere mare; imensitate. ♦ fig. Mulţime (nesfârşită), cantitate foarte mare. – lat. mare, -is.

Trimis de cata, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



Mare ≠ mic, mărunt

Trimis de siveco, 29.10.2006. Sursa: Antonime



ARICI-DE-MÁRE s. (zool.: Echinoidea) echinidă.

Trimis de siveco, 29.10.2008. Sursa: Sinonime



CORB-DE-MÁRE s. v. cormoran.

Trimis de siveco, 15.11.2007. Sursa: Sinonime



CORCODEL-MÁRE s. v. bodârlău, cufundac, cufundar.

Trimis de siveco, 15.11.2007. Sursa: Sinonime



DIPLĂ MÁRE s. v. contrabas.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



ERODIU MÁRE s. v. egretă, stârc alb.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



FUNDAC-MÁRE s. v. bodârlău, cufundac, cu-fundar.

Trimis de siveco, 15.11.2007. Sursa: Sinonime



GĂINĂ-DE-MÁRE s. v. bibilică.

Trimis de siveco, 27.05.2008. Sursa: Sinonime



GROZAMĂ-MÁRE s. v. lemnul-bobului, salcâm galben.

Trimis de siveco, 15.11.2007. Sursa: Sinonime



LĂSTUN-MÁRE s. v. drepnea.

Trimis de siveco, 15.11.2007. Sursa: Sinonime



MÁRE adj. 1. v. întins. 2. amplu, întins, larg. (Ştirea ocupa un spaţiu mare în ziar.) 3. v. dezvoltat. 4. v. spaţios. 5. v. voluminos. 6. v. gros. 7. v. măşcat. 8. v. înalt. 9. v. lung. 10. v. majuscul. 11. v. adânc. 12. v. crescut. 13. v. lat. 14. v. holbat. 15. v. numeros. 16. v. apreciabil. 17. v. bogat. 18. v. ridicat. 19. v. exorbitant. 20. v. matur. 21. v. puternic. 22. v. intens. 23. v. violent. 24. v. important. 25. important, însemnat. (O zi mare din viaţa lui.) 26. v. deosebit. 27. v. evident. 28. v. celebru. 29. v. ales. 30. (înv.) vel. (mare spătar.) 31. (înv.) velit. (Boier mare.) 32. adânc, intens, profund, puternic, viu. (O impresie, o emoţie mare.) 33. v. acut. 34. bogat, întins, vast. (Are o experienţă mare.) 35. v. fastuos.

Trimis de siveco, 01.11.2007. Sursa: Sinonime



MÁRE adj. v. friguros, geros, rece.

Trimis de siveco, 01.03.2009. Sursa: Sinonime



MÁRE s. 1. (geogr.) (înv.) genune, noian. (S-a scufundat în mare.) 2. (geogr.) apă. (Până în Grecia a călătorit pe mare.) 3. (jur.) mare deschisă = mare liberă; mare internă v. mare închisă; mare închisă = mare internă; mare liberă v. mare deschisă. 4. (geol.) mare de pietre = câmp de pietre.

Trimis de siveco, 14.02.2006. Sursa: Sinonime



MÁRE s. v. apă, duium, grămadă, mulţime, ocean, potop, puhoi, puzderie, sumedenie.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



RÂNDUNICĂ-DE-MÁRE s. v. chirighiţă, pescăruş, râbar.

Trimis de siveco, 15.11.2007. Sursa: Sinonime



ROMANIŢĂ-MÁRE s. v. crizantemă, dumitriţă, margaretă, tufănică.

Trimis de siveco, 15.11.2007. Sursa: Sinonime



STURZ MÁRE s. v. cocoşar.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



ŞOARECE-DE-MÁRE s. v. limbă-de-mare.

Trimis de siveco, 15.11.2007. Sursa: Sinonime



TÂLHAR DE MÁRE s. v. corsar, pirat.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



TRIFOI-MÁRE s. v. sulfină.

Trimis de siveco, 15.11.2007. Sursa: Sinonime



ŢARCĂ-DE-MÁRE s. v. scoicar.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



ŢIPAR-DE-MÁRE s. v. ştiucă-de-mare, zărgan.

Trimis de siveco, 15.11.2007. Sursa: Sinonime



ULIU-MÁRE s. v. şorecar.

Trimis de siveco, 15.11.2007. Sursa: Sinonime



VACĂ-DE-MÁRE s. v. morsă.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



áţă-de-máre s. f.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



cal-de-máre s. m.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



Cárul-Máre (astron.) s. pr. n.

Trimis de siveco, 30.10.2008. Sursa: Dicţionar ortografic



căţél-de-máre s. m.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



Câinele-Máre (astron.) s. pr. m.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



corb-de-máre s. m., pl. corbi-de-máre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



doámnă-máre (bot.) s. f.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



găínă-de-máre (bibilică) s. f., pl. găíni-de-máre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



iárbă-máre s. f.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



îndáta-máre loc. adv.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



léu-de-máre s. m.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



máre adj. m., art. márele, pl. mari, art. márii; f. sg. máre, g.-d. art. márii, pl. mari, art. márile

Trimis de siveco, 22.10.2008. Sursa: Dicţionar ortografic



máre s. f., g.-d. art. mării; pl. mări

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



máre-vórnic s. m., art. márele-vórnic; pl. mári-vórnici

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



péşte-de-máre (calcan) s. m.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



porc-de-máre s. m.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



rândunícă-de-mare s. f.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



Sâmbăta Máre s. pr. f.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



sócru-máre s. m. (sil. -cru-), art. sócrul-máre; pl. socri-mari, art. sócrii-mari

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



spúmă-de-máre s. f., art. spúma-de-máre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



stea-de-máre s. f.

Trimis de siveco, 23.07.2007. Sursa: Dicţionar ortografic



şoárece-de-máre (peşte) s. m.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



ştiúcă-de-máre s. f.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



tátă-máre s. m., art. táta-máre, g.-d. art. lui táta-máre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



trandafír-de-máre s. m.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



Úrsa-Máre s. pr. f. art.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



urs-de-máre s. m.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



urzícă-de-máre s. f.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



vácă-de-máre s. f.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



Vínerea Máre s. pr. f.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



vúlpe-de-máre s. f.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



MÁR//E¹ marei adj. 1) Care are dimensiuni ce întrec pe cele obişnuite; de proporţii considerabile. Râu mare. Sat mare. ♢ Literă mare literă iniţială a substantivelor proprii şi a cuvintelor de la începutul unei propoziţii. A face ochi marei a se mira; a privi uluit. În linii marei (sau în mare) în general. Degetul mare primul deget de la mână şi de la picior. Casa (cea) mare odaie împodobită în care se primesc oaspeţii. 2) Care întrece cantitatea obişnuită. Recoltă mare. 3) (despre intervale de timp) Care durează mult; îndelung. Nopţi marei. ♢ Ziua în amiaza mare în toiul zilei. 4) Care se manifestă cu intensitate. Temperatură mare. Furtună mare. 5) (despre sunete) Care se aude tare; puternic. ♢ A vorbi (sau a striga) în gura mare a vorbi tare, cu glas ridicat. 6) (despre fenomene ale naturii, despre calamităţi) Care se produce pe neaşteptate, cu repeziciune şi violenţă. Vânt mare. Cutremur mare. Secetă mare. 7) (despre fiinţe) Care a ajuns la vârsta maturităţii. Băiat mare. Fată mare. ♢ A se face mare a creşte; a se dezvolta. Tată mare bunic. Mamă mare bunică. Socru (soacră) mare tata (mama) mirelui. 8) Care posedă calităţi excepţionale şi se bucură de o faimă deosebită; celebru. mare artist. 9) Care este de o importanţă sau de o valoare deosebită. Zi mare. Faptă mare. 10) Care ocupă o treaptă mai înaltă într-o ierarhie; superior. Funcţionar mare. ♢ mare şi tare care are putere şi influenţă. A se ţine mare a fi mândru. Mai mareele şeful; conducătorul. Să creşti mare! urare cu care o persoană mai în vârstă mulţumeşte unui copil pentru un serviciu. Vorbe marei cuvinte pompoase; promisiuni deşarte. Lucru mare lucru important, valoros. mare lucru, mare socoteală lucru fără importanţă, care nu merită atenţie. Cu mare ce cu greu. Săptămâna mare săptămâna care precedă sărbătoarea Paştilor la creştini; Săptămâna Patimilor. /Probabil lat. mas, maris

Trimis de siveco, 22.01.2009. Sursa: NODEX



MÁR//E² mări f. 1) Spaţiu întins de apă stătătoare, sărată, situată între continente sau în interiorul lor. mareea Mediterană. mareea Caspică. ♢ A făgădui (a promite, a cere) mareea cu sarea a făgădui (a promite, a cere) imposibilul. A încerca mareea cu degetul a întreprinde ceva fără şanse de succes. A vântura mări şi ţări a călători foarte mult. 2) fig. Întindere mare; vastitate. O mare de grâne. 3) Mulţime sau cantitate foarte mare. O mare de flori. [G.-D. mării] /<lat. mare, mareis

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



VULPE DE MARE s.f. (iht.) În general, peşte cartilaginos din ordinul rechinilor batoizi (plaţi), fam. rajidae (batoizi propriu-zişi), cu corp romboidal şi înotătoare dezvoltate ca nişte aripi imense, prezent în lungul tuturor ţărmurilor europene. Există nenumărate specii, precum cea din Marea Nordului (Raja batis) de 1 m lungime şi 30 kg greutate, unele fiind uriaşe, precum vatosul (Raja clavata) ce poate ajunge la 3-4 m lungime şi 2-3 m lăţime şi o greutate de 200 kg. De la anumite specii de rajidae se consumă înotătoarele pectorale (comercializate ca aripi de vulpe), considerate delicatese, fiind asemănătoare la gust cu carnea de crab.

Trimis de gal, 05.05.2005. Sursa: DGE



bou-de-máre (peşte) s. m., art. bóul-de-máre; pl. boi-de-máre, art. bóii-de-máre

Trimis de Laura-ana, 24.11.2007. Sursa: DOOM 2



máre (mắri), s.f. – Întindere mare de apă sărată. – Mr. amare, megl. mari, istr. mǫre. lat. mare (Puşcariu 1026; Candrea-Dens., 1047; REW 5349), cf. it. mare, fr. mer, prov., cat., sp., port. mar. Pentru expresia a făgădui marea cu sarea, cf. Puşcariu, Études linguistique roum., Cluj 1937 şi, împotrivă Spitzer, BL, V, 190 şi VI, 238.

Trimis de blaurb, 25.10.2008. Sursa: DER



mắre interj. – Ei, pst, stai! – var. (Mold.) mări. Mr. more, megl. mara, istr. murié. ngr. μῶρε (Scriban), cf. alb. morë, bg., sb. more, ven. moré. Puţin probabilă der. din lat. mās "mascul" (Philippide, II, 722); şi mai puţin încă din lat. amōrem (Şeineanu, Istoria filologiei, 345).

Trimis de blaurb, 27.03.2008. Sursa: DER



máre adj. – 1. De vîrstă majoră. – 2. Cu dimensiuni şi proporţii însemnate. – 3. Însemnat, notabil, de categorie socială ridicată. – 4. (s.m.) Om de vază, persoană remarcabilă. – Mr. mare, megl. mari, istr. mǫre. lat. mās, mărem "mascul" (Diez; Miklosich, Rum. Unters., II, 23; Puşcariu 1027; Candrea-Dens., 1048; Tiktin; Candrea; Rosetti, I, 169). Schimbarea de sens a fost explicată de Tiktin, printr-o încrucişare, puţin probabilă, cu magnus; şi de Bourciez 180 prin faptul că masculul e în general mai mare ca femela. Mai probabil, trebuie să se pornească de la confuzia normală între mare ca vîrstă şi mare ca dimensiune, specifică în toate idiomurile, cf. s-a făcut mare (a crescut sau s-a făcut bărbat). Fără îndoială, această der. a fost respinsă de REW 5231, cf. Philippide, II, 720. Alte explicaţii sînt şi mai puţin convingătoare: dintr-un cuvînt anterior lat., pus în legătură cu v. irlandez már (Meyer, alb. St., IV, 83); de origine celtică (Sköld, IF, XLIII, 188); din v. germ. mari (Scriban); sau din lat. mare "mare" (Spitzer, Mitt. Wien., I, 294; G. Bonfante, Il problema dell’ aggettivo e il rom. mare, în Boll. Istituto di Linque estere, Genova, V, 3-9). Der. măreţ, adj. (superb, mîndru; maiestuos, impunător, grandios), pentru a cărui der. cf. Densusianu, GS, II, 9 (după Puşcariu 1027, dintr-un lat. *maricius, mai puţin probabil cu suf. rom. -eţ); măreţie, s.f. (maiestuozitate, splendoare; mîndrie); mări, vb. (a face mare; a augmenta, a creşte; a glorifica); mărie, s.f. (înv., mărime; Alteţă, Maiestate); mărime, s.f. (amplitudine; dimensiune; importanţă; cantitate; persoană importantă); mărire, s.f. (creştere; dezvoltare; om de vază); preamări, vb. (a înălţa, a glorifica); măros, adj. (Trans., trufaş). Comp. maimare, s.m. (căpetenie, şef), cf. Candrea-Dens., 1048 (după părerea echivocă a lui Pascu, Beiträge, 17, din ngr. μαϊμάρης "arhitect", cf. maimar); maimărie, s.f. (demnitate, preeminenţă); mărinimos, adj. (generos), compus artificial după lat. magnanimus; mărinimie, s.f. (generozitate).

Trimis de blaurb, 25.10.2008. Sursa: DER