- mardi
- MARDÍ, mardesc, vb. IV. tranz. (arg.) A trage cuiva o bătaie zdravănă; a bate, a lovi (zdravăn). – Din ţig. mardo.Trimis de claudia, 01.10.2003. Sursa: DEX '98MARDÍ vb. v. atinge, bate, lovi.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimemardí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. mardésc, imperf. 3 sg. mardeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. mardeáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA MARD//Í mardiésc tranz. pop. A bate foarte tare; a chelfăni. /<ţig. mardoTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXmardí (mardésc, mardít), vb. – A bate, a chelfăni. ţig. mar-, participiul mardo "a lovi" (Bogrea, Dacor., I, 280; Graur 168; Juilland 167). Cuvînt de argou, ca şi der. mardeală, s.f. (bătaie); mardeiaş, s.m. (bătăuş). Din acelaşi participiu provine ţig. mardo, pl. marde "căldăruşă", de unde argoticul mardei, s.m. pl. (bani) cu sing. reconstituit mardeu, s.m. (monedă de un leu).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.