- nesfârşit
- NESFÂRŞÍT1, nesfârşituri. s.n. Ceea ce nu are (sau pare că nu are) limită în spaţiu sau în timp; nemărginire, infinit. ♢ loc. adv. La nesfârşit = continuu, întruna, necontenit, ♢ Eternitate, veşnicie. – Ne- + sfârşit.Trimis de GabiAlex, 09.06.2004. Sursa: DEX '98NESFÂRŞÍT2, -Ă, nesfârşiţi, -te, adj. 1. Care nu se sfârşeşte, nu are limite (în timp sau spaţiu), nu încetează, nu se consumă, care nu are sfârşit; fără sfârşit; fără margini: etern, veşnic; infinit. 2. Foarte mare, foarte întins, foarte numeros, foarc intens. ♦ (Adverbial) Extrem de..., foarte. – Ne- + sfârşit.Trimis de GabiAlex, 15.05.2007. Sursa: DEX '98Nesfârşit ≠ sfârşit, terminatTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeNESFÂRŞÍT adj. 1. v. interminabil. 2. v. continuu. 3. v. veşnic. 4. v. inepuizabil. 5. v. extraordinar. 6. v. nemărginit. 7. v. imens.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeNESFÂRŞÍT s. v. nemărginire.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimenesfârşít adj. m. (sil. mf. -sfâr-), pl. nesfârşíţi; f. sg. nesfârşítă, pl. nesfârşíteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficnesfârşít s. n. (sil. mf. -sfâr-), pl. nesfârşíturiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficNESFÂRŞÍ//T1 nesfârşittă (nesfârşitţi, nesfârşitte) (negativ de la sfârşit) 1) Care are loc fără întrerupere; necontenit; neîntrerupt; continuu. 2) (despre întinderi, spaţii) Care nu are capăt; nemăr-ginit; infinit; nelimitat. /ne- + sfârşitTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXNESFÂRŞÍT2 nesfârşituri n. 1) Întindere fără margini; spaţiu nemărginit. 2) Durată nelimi-tată de timp; existenţă infinită; veşnicie; eternitate. /ne- + sfârşitTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.