- flanca
- FLANCÁ, flanchez, vb. I. tranz. 1. A apăra, a sprijini, a proteja flancul unei unităţi militare; a ataca dintr-o parte. ♦ fig. A însoţi pe cineva (pentru a-l păzi). 2. (Despre un grup de clădiri) A mărgini de o parte şi de alta. – Din fr. flanquer.Trimis de lil_meaniegirl, 08.01.2004. Sursa: DEX '98flancá vb., ind. prez. 1 sg. flanchéz, 3 sg. şi pl. flancheázăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA FLAN//CA flancachéz tranz. 1) (unităţi militare) A apăra din flanc. 2) fig. (persoane) A însoţi, mergând alături. 3) (clădiri, monumente etc.) A mărgini din flancuri. /<fr. flanguerTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXFLANCÁ vb. I. tr. 1. A apăra, a susţine din flanc. ♦ (fig.) A însoţi pe cineva (pentru a-l păzi). 2. (Despre un grup de clădiri) A mărgini lateral, a mărgini de o parte şi de alta. [< fr. flanquer].Trimis de LauraGellner, 24.06.2006. Sursa: DNFLANCÁ vb. tr. 1. a apăra, a susţine din flanc. ♢ (fig.) a însoţi pe cineva (pentru a-l păzi). ♢ a trage asupra flancului unei (sub)unităţi dintr-o direcţie perpendiculară pe direcţia sa de acţiune. 2. (despre un grup de clădiri) a mărgini lateral. (< fr. flanquer)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.