- încercui
- ÎNCERCUÍ, încercuiesc, vb. IV. tranz. A strânge (ca) într-un cerc; a înconjura din toate părţile. ♦ A face, a trasa cercuri (în jurul a ceva). – În + cerc + suf. -ui.Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98ÎNCERCUÍ vb. 1. a împresura, a înconjura, a învălui, (înv. şi pop.) a cuprinde, (înv.) a împre-jura. (L-au încercui pe duşman.) 2. v. asedia. 3. v. încon-jura.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeîncercuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. încercuiésc, imperf. 3 sg. încercuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. încercuiáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA ÎNCERCU//Í încercuiiésc tranz. 1) A înconjura cu un cerc; a strânge într-un cerc. încercui un poloboc. 2) A cuprinde din toate părţile (ca într-un cerc); a înconjura; a împrejmui; a împresura. 3) (fortificaţii, trupe inamice etc.) A înconjura pentru a scoate din luptă; a împresura. /în + cerc + suf. încercuiuiTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXÎNCERCUÍ vb. IV tr. A strânge ca într-un cerc; a înconjura din toate părţile; (fig.) a împresura. [pron. -cu-i, p.i. -iesc. / < în- + cerc, cf. fr. encercler].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNÎNCERCUÍ vb. tr. a strânge ca într-un cerc; a înconjura din toate părţile; (fig.) a împresura. (după fr. encercler)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.