învălui

învălui
ÎNVĂLUÍ, învắlui, vb. IV. 1. tranz. şi refl. A (se) acoperi cu un văl, cu o învelitoare; a (se) înveli, a (se) înfăşura. ♦ tranz. fig. A cuprinde ceva cu privirea. ♦ (Despre foc) A arde sau a face să ardă mocnit; a (se) micşora. 2. tranz. A înconjura, a încercui o unitate inamică. [prez. ind. şi: învăluiésc] – În + val + suf. -ui (influenţat semantic de văl).
Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98

ÎNVĂLUÍ vb. v. încercui.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

ÎNVĂLUÍ vb. v. acoperi, canoni, căzni, chinui, forţa, frământa, ghemui, împresura, încârliga, încolăci, încovriga, înfăşura, învălătuci, înveli, munci, necăji, osteni, răsuci, sforţa, sili, strădui, suci, trudi, zbate, zbuciuma.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

învăluí vb., ind. şi conj. prez. 1 şi 2 sg. învălui, 3 sg. şi pl. învăluie, imperf. 3 sg. învăluiá
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A ÎNVĂLUÍ învălui tranz. 1) A acoperi cu un văl sau cu o învelitoare. 2) fig. A cuprinde din toate părţile; a învălura; a împresura; a cuprinde; a cotropi; a înfăşura. 3) A cuprinde în toată plinătatea (cu privirea). 4) (focuri) A face să ardă cu flacăra potolită. 5) fam. A deranja prin senzaţii neplăcute (mai ales de greaţă). învălui pe cineva la stomac. /în + văl + suf. învăluiui
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE ÎNVĂLUÍ pers. 3 se învăluie intranz. A se mişca în vârtejuri; a se învolbura. /în + văl + suf. învăluiui
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • învãluí — vb., ind. şi conj. prez. 1 şi 2 sg. învälui, 3 sg. şi pl. înväluie, imperf. 3 sg. învãluiá …   Romanian orthography

  • cuprinde — CUPRÍNDE, cuprínd, vb. III. I. tranz. 1. A prinde, a apuca ceva de jur împrejur cu mâinile sau cu braţele. ♦ tranz. şi refl. recipr. A (se) îmbrăţişa. ♦ (înv.) A lua prizonier; a captura. 2. fig. A îmbrăţişa cu privirea; a vedea; a înţelege, a… …   Dicționar Român

  • perdelui — PERDELUÍ, perdeluiesc, vb. IV. tranz. şi refl. A (se) acoperi, a (se) învălui ca într o perdea (1). – Perdea + suf. ălui. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  perdeluí vb., ind. prez. 1 sg …   Dicționar Român

  • polei — POLÉI1, poleiuri, s.n. Strat subţire de gheaţă, continuu şi neted, care acoperă uneori porţiuni din suprafaţa solului, arborii sau obiectele care se află în aer liber şi care este format prin îngheţarea apei provenite din ploaie sau din topirea… …   Dicționar Român

  • înfăşura — ÎNFĂŞURÁ, înfăşór, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) acoperi strâns de jur împrejur cu o pânză, cu o învelitoare, cu un material izolant etc. 2. tranz. fig. A cuprinde, a învălui. 3. tranz. şi refl. A (se) încolăci. ♦ tranz. A depăna (pe un ghem,… …   Dicționar Român

  • învolbura — ÎNVOLBURÁ, învólbur, vb. I. 1. tranz. şi refl. (La pers. 3, despre ape, furtuni etc.) A (se) mişca în vârtejuri; a (se) învârteji. 2. tranz. fig. (Rar) A învălui, a cuprinde, a împresura. [prez. ind. şi: învolburez] – În + volbură. Trimis de… …   Dicționar Român

  • învăluire — ÎNVĂLUÍRE, învăluiri, s.f. Acţiunea de a (se) învălui şi rezultatul ei; învelire, acoperire; fig. revărsare. ♦ Încercuire a inamicului. – v. învălui. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ÎNVĂLUÍRE s. v. încercuire. Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • învăluitor — ÎNVĂLUITÓR, OÁRE, învăluitori, oare, adj. 1. Care înfăşoară, înveleşte, acoperă; care cuprinde, care înconjură din toate părţile. 2. (mil.) Care încercuieşte, care împresoară inamicul. [pr.: lu i ] – Învălui + suf. tor. Trimis de valeriu,… …   Dicționar Român

  • cotropi — COTROPÍ, cotropésc, vb. IV. tranz. 1. A ocupa prin violenţă, a pune stăpânire pe un teritoriu străin în mod abuziv şi brutal; a încălca, a invada. ♦ refl. (Rar) A se nărui, a se prăbuşi. 2. fig. A acoperi, a cuprinde din toate părţile; a copleşi …   Dicționar Român

  • estompa — ESTOMPÁ, estompez, vb. I. tranz. A trece cu estompa peste un desen pentru a potrivi intensitatea umbrelor şi trecerea gradată la lumină; p. ext. a atenua, a umbri, a slăbi intensitatea unei culori sau a unor contururi. ♦ tranz. şi refl. fig. A… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”