învăluitor

ÎNVĂLUITÓR, -OÁRE, învăluitori, -oare, adj. 1. Care înfăşoară, înveleşte, acoperă; care cuprinde, care înconjură din toate părţile. 2. (mil.) Care încercuieşte, care împresoară inamicul. [pr.: -lu-i-] – Învălui + suf. -tor.

Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98



învăluitór adj. m., pl. învăluitóri; f. sg. şi pl. învăluitoáre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



ÎNVĂLUIT//ÓR învăluitoroáre (învăluitoróri, învăluitoroáre) 1) Care învăluie. 2) mil. Care înconjoară pe inamic din toate părţile. /a învălui + suf. învăluitortor

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX