cercuire — CERCUÍRE, cercuiri, s.f. Acţiunea de a cercui; cercuială. – v. cercui. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CERCUÍRE s. cercuială, cercuit, legare, legat. (cercuire unui vas de lemn din doage.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
cercuit — CERCUÍT s.n. Faptul de a cercui. – v. cercui. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CERCUÍT adj. legat. (Butoi cercuit.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime CERCUÍT s. v. cercuire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sin … Dicționar Român
cercuitor — CERCUITÓR, cercuitori, s.m. Persoană care face sau pune cercuri (la butoaie). – Cercui + suf. tor. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98 cercuitór s. m., pl. cercuitóri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … … Dicționar Român
freta — FRETÁ, fretez, vb. I. tranz. 1. A asambla două piese metalice prin strângere, fie prin contracţia piesei cuprinzătoare, care a fost încălzit înainte de asamblare, fie prin dilatarea piesei cuprinse, care a fost răcită în prealabil. ♦ A asambla… … Dicționar Român
cerc — CERC, cercuri, s.n. I. 1. Figură geometrică plană formată din mulţimea tuturor punctelor egal depărtate de un punct fix; circumferinţă; suprafaţă limitată de această figură. ♢ Cerc polar = fiecare dintre cele două linii închipuite pe globul… … Dicționar Român
cercuială — CERCUIÁLĂ, cercuieli, s.f. Cercuire. [pr.: cu ia ] – Cercui + suf. eală. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CERCUIÁLĂ s. v. cercuire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime cercuiálă s. f. (sil. cu ia ), g. d … Dicționar Român
lega — LEGÁ1, leg, vb. I. I. tranz. 1. A împreuna, a uni strâns (printr un nod, o fundă) capetele de sfoară, de aţă, de sârmă, de lanţ etc. (astfel încât să formeze un tot). ♢ expr. A lega (sau a strânge) băierile de la pungă (sau pungii) = a face… … Dicționar Român
