cercuit

cercuit
CERCUÍT s.n. Faptul de a cercui.v. cercui.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

CERCUÍT adj. legat. (Butoi cercuit.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

CERCUÍT s. v. cercuire.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

cercuít s. n.
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • cerc — CERC, cercuri, s.n. I. 1. Figură geometrică plană formată din mulţimea tuturor punctelor egal depărtate de un punct fix; circumferinţă; suprafaţă limitată de această figură. ♢ Cerc polar = fiecare dintre cele două linii închipuite pe globul… …   Dicționar Român

  • cercuire — CERCUÍRE, cercuiri, s.f. Acţiunea de a cercui; cercuială. – v. cercui. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CERCUÍRE s. cercuială, cercuit, legare, legat. (cercuire unui vas de lemn din doage.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • legat — LEGÁT2, legate, s.n. Dispoziţie testamentară prin care se lasă cuiva o moştenire, un bun etc. ♦ (concr.) Bun lăsat cuiva prin dispoziţie testamentară. – Din lat. legatum. Trimis de RACAI, 23.11.2008. Sursa: DEX 98  LEGÁT3, legaţi, s.m. 1. Trimis …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”