- legat
- LEGÁT2, legate, s.n. Dispoziţie testamentară prin care se lasă cuiva o moştenire, un bun etc. ♦ (concr.) Bun lăsat cuiva prin dispoziţie testamentară. – Din lat. legatum.Trimis de RACAI, 23.11.2008. Sursa: DEX '98LEGÁT3, legaţi, s.m. 1. Trimis al senatului, al împăratului etc. într-o provincie a Imperiului roman. 2. Reprezentant diplomatic al unui papă. – Din fr. légat, lat. legatus.Trimis de RACAI, 23.11.2008. Sursa: DEX '98LEGÁT1 s.n. Faptul de a (se) lega1. 1. Strângere cu ajutorul unei legături a unor lucruri pentru a le împiedica să se desfacă. 2. Broşare, cartonare a unei cărţi. 3. Rodire. – v. lega1.Trimis de ionel_bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98LEGÁT4, -Ă, legaţi, -te, adj., adv. 1. adj. (Despre oameni) Zdravăn, vânjos, voinic. 2. adj. (Despre sosuri, dulceţuri etc.) Îngroşat, devenit consistent. 3. adv. În mod coerent, cu înţeles logic. – v. lega1.Trimis de ionel_bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98LEGÁT adj. 1. v. înnodat. 2. v. pansat. 3. v. priponit. 4. v. încătuşat. 5. v. cercuit. 6. v. cartonat. 7. închegat, îngroşat, învârtoşat. (Dulceaţă legat.) 8. v. robust.Trimis de siveco, 31.03.2008. Sursa: SinonimeLEGÁT adj. v. sistematic.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeLEGÁT adj, adv. v. coerent, logic.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeLEGÁT s. 1. v. înnodare. 2. v. legare. 3. v. pansare. 4. v. priponire. 5. v. cercuire. 6. v. cartonare.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeLEGÁT s. nunţiu. (legat al papei într-un stat.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeLEGÁT s. v. ambasador.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimelegát (persoană) s. m., pl. legáţiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficlegát (acţiune) s. n.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficlegát (dispoziţie testamentară) s. n., pl. legáteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficLEGÁ//T1 legattă (legatţi, legatte) (despre persoane) Care este bine dezvoltat fiziceşte; bine făcut; zdravăn; robust. /v. a legaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXLEGÁ//T2 legatţi m. 1) (la romani) Persoană împuternicită cu o misiune specială; sol; delegat. 2) Cardinal însărcinat de papa cu o misiune specială. legat papal. /<fr. légat, lat. legatusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXLEGÁT3 legate n. 1) Hotărâre scrisă într-un testament, prin care se lasă cuiva o moştenire. 2) Bun lăsat ca moştenire prin testament. /<lat. legatumTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXLEGÁT s.m. 1. (La romani) Trimis special al Romei; ambasador, înalt demnitar, general. 2. Cardinal care reprezintă pe papă pe lângă un suveran, pe lângă un consiliu. [cf. fr. légat, it. legato, lat. legatus].Trimis de LauraGellner, 03.10.2006. Sursa: DNLEGÁT s.n. (jur.) Dispoziţie testamentară prin care se lasă un bun, o obligaţie etc. cuiva; bun lăsat printr-o asemenea dispoziţie. [< lat. legatum].Trimis de LauraGellner, 03.10.2006. Sursa: DNLEGÁT1 s. m. 1. (la romani) împuternicit al senatului sau al împăratului într-o provincie. ♢ comandant de legiune. 2. cardinal reprezentant al papei, care îndeplineşte funcţii asemănătoare celor încredinţate ambasadorilor. (< fr. légat, lat. legatus)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNLEGÁT2 s. n. (jur.) dispoziţie testamentară prin care se lasă un bun, o obligaţie etc. cuiva. ♢ bunul însuşi. (< lat. legatum)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.