împrejurare — ÎMPREJURÁRE, împrejurări, s.f. Situaţie în care se află cineva; circumstanţă; întâmplare. ♢ loc. adv. După împrejurări = potrivit situaţiei; de la caz la caz. – v. împrejura. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎMPREJURÁRE s. 1. v.… … Dicționar Român
jur — JUR1, juri, s.m. (Astăzi rar) Jurat1. ♢ (În vechea organizare judecătorească) Curte cu juri = organ de jurisdicţie pentru procese criminale, delicte politice sau de presă, în componenţa căruia intrau juraţi1. – Din fr. jury. Trimis de cata, 03.03 … Dicționar Român
ocoli — OCOLÍ, ocolesc, vb. IV. 1. tranz. şi intranz. A străbate o distanţă făcând un ocol; a merge de jur împrejur, a înconjura. ♦ (pop.) A cutreiera, a colinda. ♦ tranz. A evita să atingi sau să loveşti pe cineva sau ceva, ferindu te într o parte,… … Dicționar Român
împrejmui — ÎMPREJMUÍ, împrejmuiesc, vb. IV. tranz. A pune, a aşeza un gard, pietre etc. de jur împrejurul unul loc pentru a l delimita de rest; a îngrădi. ♦ fig. A înconjura, a împresura. – În + preajmă + suf. ui. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX… … Dicționar Român
împrejur — ÎMPREJÚR adv. În (sau pe) locul înconjurător; în jur. ♢ loc. adv. (De) jur împrejur = din (sau în) toate părţile, în jur. ♢ expr. (La) stânga mprejur! comandă (militară) de întoarcere îndărăt prin învârtire de 180° spre stânga. – În + pre + jur.… … Dicționar Român
încinge — ÎNCÍNGE1, încíng, vb. III. 1. refl. (Despre foc) A arde cu flacără mare, a se aprinde bine. ♢ tranz. fact. El încinge focul. 2. refl. şi tranz. A (se) înfierbânta, a (se) încălzi tare. ♦ tranz. fig. (Despre un sentiment, o pasiune) A cuprinde, a… … Dicționar Român
