împrejurare

împrejurare
ÎMPREJURÁRE, împrejurări, s.f. Situaţie în care se află cineva; circumstanţă; întâmplare. ♢ loc. adv. După împrejurări = potrivit situaţiei; de la caz la caz. – v. împrejura.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ÎMPREJURÁRE s. 1. v. situaţie. 2. circumstanţă, ipostază, moment, ocazie, prilej, situaţie. (O împrejurare nimerită.) 3. (la pl.) v. vremuri. 4. întâmplare, ocazie, prilej. (împrejurare a făcut ca ...)
Trimis de siveco, 05.12.2007. Sursa: Sinonime

ÎMPREJURÁRE s. v. circumferinţă, perimetru.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

împrejuráre s. f., g.-d. art. împrejurării; pl. împrejurări
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ÎMPREJUR//ÁRE împrejurareări f. Situaţie în care are loc un eveniment oarecare; circumstanţă. O împrejurare nimerită.După împrejurareări în concordanţă cu situaţia. [G.-D. împrejurării] /v. a împrejura
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • caz — CAZ, cazuri, s.n. 1. Împrejurare, circumstanţă, situaţie. ♢ Caz de conştiinţă = Împrejurare în care cineva ezită între sentimentul datoriei şi un interes propriu. ♢ expr. A admite cazul că... = a presupune că... A face caz de ceva = a acorda prea …   Dicționar Român

  • condiţie — CONDÍŢIE, condiţii, s.f. 1. Fapt, împrejurare, de care depinde apariţia unui fenomen. 2. (La pl.) Împrejurare în care se petrece un fenomen. 3. Clauză a unei întelegeri, a unei convenţii. Condiţiile tratatului de pace. ♢ loc. adj. şi adv. Fără… …   Dicționar Român

  • circumstanţă — CIRCUMSTÁNŢĂ, circumstanţe, s.f. Împrejurare (particulară) care însoţeşte o întâmplare, un fapt, o acţiune sau un fenomen; (la pl.) totalitatea unor condiţii date. ♢ loc. adj. şi adv. De (sau pentru) circumstanţă = (care se face, are loc) într o… …   Dicționar Român

  • ocazie — OCÁZIE, ocazii, s.f. 1. Situaţie, împrejurare care provoacă, permite sau uşurează săvârşirea unei acţiuni; prilej, moment favorabil. ♢ De ocazie = a) loc. adj. potrivit numai pentru o anumită împrejurare; deosebii, de circumstanţă; b) loc. adj.… …   Dicționar Român

  • enumeraţie — ENUMERÁŢIE, enumeraţii, s.f. 1. Enumerare. 2. Figură de stil care constă în înşirarea unor argumente, fapte etc. privitoare la aceeaşi împrejurare sau temă. ♦ (înv.) Parte a unui discurs care precedă peroraţia şi în care autorul recapitulează… …   Dicționar Român

  • adversitate — ADVERSITÁTE, adversităţi, s.f. Împrejurare potrivnică, cu care cineva are de luptat; dificultate. – Din fr. adversité, lat. adversitas, atis. Trimis de ana zecheru, 16.08.2002. Sursa: DEX 98  ADVERSITÁTE s. 1. ostilitate, potrivnicie, vitregie,… …   Dicționar Român

  • atu — ATÚ, atuuri şi (1) atale, s.n. 1. Carte (sau culoare) de joc socotită a avea cea mai mare valoare. 2. Element care, într o anumită împrejurare, oferă cuiva un avantaj sau o şansă în plus. – Din fr. atout. Trimis de ana zecheru, 08.10.2007. Sursa …   Dicționar Român

  • eventualitate — EVENTUALITÁTE, eventualităţi, s.f. Situaţie care s ar putea ivi, caz posibil; împrejurare viitoare posibilă. [pr.: tu a ] – Din fr. éventualité. Trimis de ionel bufu, 14.06.2004. Sursa: DEX 98  EVENTUALITÁTE s. v. posibilitate. Trimis de siveco …   Dicționar Român

  • indiciu — INDÍCIU, indicii, s.n. Semn (aparent) după care se deduce existenţa unui lucru, a unui fenomen etc. ♦ Particularitate, semnalment, manifestare, dovadă concretă după care se poate recunoaşte un obiect, o fiinţă sau un fenomen. ♦ (jur.) Faptă,… …   Dicționar Român

  • prilej — PRILÉJ, prilejuri, s.n. 1. Ocazie, împrejurare; moment oportun. ♢ expr. (înv. şi reg.) Vreme cu prilej = moment potrivit, favorabil. 2. Pretext, motiv. – Din bg. prilež. Trimis de ana zecheru, 15.04.2004. Sursa: DEX 98  PRILÉJ s. 1. v. ocazie. 2 …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”