circumstanţă

circumstanţă
CIRCUMSTÁNŢĂ, circumstanţe, s.f. Împrejurare (particulară) care însoţeşte o întâmplare, un fapt, o acţiune sau un fenomen; (la pl.) totalitatea unor condiţii date. ♢ loc. adj. şi adv. De (sau pentru) circumstanţă = (care se face, are loc) într-o anumită împrejurare, fără a fi valabil în mod obiectiv şi general. – Din lat. circumstantia, fr. circonstance.
Trimis de hai, 17.05.2004. Sursa: DEX '98

CIRCUMSTÁNŢĂ s. 1. v. situaţie. 2. v. împrejurare. 3. (la pl.) conjunctură, împrejurări (pl.), timpuri (pl.), vremuri (pl.). (circumstanţăele erau foarte grele.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

circumstánţă s. f., g.-d. art. circumstánţei; pl. circumstánţe
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CIRCUMSTÁNŢ//Ă circumstanţăe f. 1) Concurs de împrejurări în care se produce un fenomen; junctură; context. A profita de circumstanţăe. ♢ circumstanţăe atenuante (sau agravante) împrejurări în care s-a comis o infracţiune şi care, fiind luate în consideraţie, pot micşora sau, respectiv, mări vina şi pedeapsa unui inculpat. De circumstanţă numai pentru o anumită ocazie; de formă. 2) Eveniment particular. [G.-D. circumstanţei] /<lat. circumstantia, fr. circonstance
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

CIRCUMSTÁNŢĂ s.f. Împrejurare, particularitate care însoţeşte un fapt. ♦ Ocazie, conjunctură (favorabilă sau nefavorabilă). ♢ De circumstanţă = pentru o ocazie anumită; de formă, de ochii lumii. [< lat. circumstantia < circum – împrejur, stare – a ţine, cf. fr. circonstance].
Trimis de LauraGellner, 27.03.2006. Sursa: DN

CIRCUMSTÁNŢĂ s. f. împrejurare în care are loc un fapt. ♢ ocazie, conjunctură. o de circumstanţă = de formă, de ochii lumii. (< fr. circonstance, lat. circumstantia)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • circumstánţã — s. f., g. d. art. circum stánţei; pl. circumstánţe …   Romanian orthography

  • caz — CAZ, cazuri, s.n. 1. Împrejurare, circumstanţă, situaţie. ♢ Caz de conştiinţă = Împrejurare în care cineva ezită între sentimentul datoriei şi un interes propriu. ♢ expr. A admite cazul că... = a presupune că... A face caz de ceva = a acorda prea …   Dicționar Român

  • ocazie — OCÁZIE, ocazii, s.f. 1. Situaţie, împrejurare care provoacă, permite sau uşurează săvârşirea unei acţiuni; prilej, moment favorabil. ♢ De ocazie = a) loc. adj. potrivit numai pentru o anumită împrejurare; deosebii, de circumstanţă; b) loc. adj.… …   Dicționar Român

  • context — CONTÉXT, contexte, s.n. 1. Fragment dintr o scriere în cadrul căruia se găseşte un cuvânt, o expresie, un pasaj etc. interesant. ♦ Text, cuprins. 2. fig. Conjunctură, situaţie specifică, circumstanţă, stare de lucruri într un anumit moment. – Din …   Dicționar Român

  • ocurenţă — OCURÉNŢĂ, ocurenţe, s.f. 1. (Rar) Împrejurare, circumstanţă, întâmplare, conjunctură. 2. Prezenţă a unei unităţi lingvistice într un text. 3. Mod de prezentare a unui mineral sau a unei roci într un zăcământ. – Din fr. occurrence. Trimis de… …   Dicționar Român

  • salvare — SALVÁRE, salvări, s.f. 1. Acţiunea de a (se) salva; (concr.) obiect, fiinţă, circumstanţă salvatoare. 2. Serviciu medical destinat să dea primul ajutor accidentaţilor sau bolnavilor care au nevoie de o intervenţie medicală urgentă. ♦ Vehicul… …   Dicționar Român

  • împrejurare — ÎMPREJURÁRE, împrejurări, s.f. Situaţie în care se află cineva; circumstanţă; întâmplare. ♢ loc. adv. După împrejurări = potrivit situaţiei; de la caz la caz. – v. împrejura. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ÎMPREJURÁRE s. 1. v.… …   Dicționar Român

  • circumstanţial — CIRCUMSTANŢIÁL, Ă, circumstanţiale, adj. (În sintagmele) Complement circumstanţial = complement care arată în ce împrejurări se petrece o acţiune sau cum se prezintă o însuşire sau o acţiune. Propoziţie circumstanţială = propoziţie secundară care …   Dicționar Român

  • situaţional — SITUAŢIONÁL, Ă, situaţionali, e, adj. Care se referă la o situaţie, care este legat de o circumstanţă. [pr.: tu a ţi o ] – Situaţiune + suf. al. Trimis de IoanSoleriu, 25.07.2004. Sursa: DEX 98  SITUAŢIONÁL adj. circumstanţial, conjunctural.… …   Dicționar Român

  • împrejur — ÎMPREJÚR adv. În (sau pe) locul înconjurător; în jur. ♢ loc. adv. (De) jur împrejur = din (sau în) toate părţile, în jur. ♢ expr. (La) stânga mprejur! comandă (militară) de întoarcere îndărăt prin învârtire de 180° spre stânga. – În + pre + jur.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”