eventualitate

eventualitate
EVENTUALITÁTE, eventualităţi, s.f. Situaţie care s-ar putea ivi, caz posibil; împrejurare viitoare posibilă. [pr.: -tu-a-] – Din fr. éventualité.
Trimis de ionel_bufu, 14.06.2004. Sursa: DEX '98

EVENTUALITÁTE s. v. posibilitate.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

eventualitáte s. f. (sil. -tu-a-), g.-d. art. eventualităţii; pl. eventualităţi
Trimis de siveco, 21.05.2007. Sursa: Dicţionar ortografic

EVENTUALIT//ÁTE eventualitateăţi f. 1) Caracter eventual. eventualitateatea unui tratat. 2) Situaţie care s-ar putea crea; fapt realizabil. Pentru orice eventualitate. /<fr. éventualité
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

EVENTUALITÁTE s.f. Situaţie care s-ar putea ivi; împrejurare viitoare posibilă. [pron. -tu-a-. / cf. it. eventualità, fr. éventualité].
Trimis de LauraGellner, 12.06.2006. Sursa: DN

EVENTUALITÁTE s. f. situaţie care s-ar putea ivi; împrejurare viitoare posibilă. (< fr. éventualité)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • eventualitáte — s. f. (sil. tu a ), g. d. art. eventualitäţii; pl. eventualitäţi …   Romanian orthography

  • marjă — MÁRJĂ, marje, s.f. (livr.) Rezervă de care se poate dispune în anumite limite. – Din fr. marge. Trimis de claudia, 03.10.2003. Sursa: DEX 98  MÁRJĂ s. margine, rezervă. (Să lăsăm o marjă, pentru orice eventualitate.) Trimis de siveco, 06.10.2005 …   Dicționar Român

  • posibilitate — POSIBILITÁTE, (2) posibilităţi, s.f. 1. Faptul de a fi posibil; ceea ce poate deveni în viitor o realitate. 2. Mijloc de realizare, de înfăptuire a ceva; putinţă, modalitate. ♢ Posibilităţi materiale = bani (necesari traiului). ♢ expr. În măsura… …   Dicționar Român

  • proţap — PROŢÁP, proţapuri, s.n. 1. Prăjină groasă de lemn, bifurcată la un capăt, care se fixează la dricul carului şi de care se prinde jugul; rudă. 2. Prăjină cu vârful despicat, în care se înfigea în trecut o reclamaţie prezentată domnitorului, pe… …   Dicționar Român

  • întâmplare — ÎNTÂMPLÁRE, întâmplări, s.f. Acţiunea de a se întâmpla şi rezultatul ei. 1. Ceea ce se întâmplă; fapt, eveniment. ♦ Peripeţie; aventură (neplăcută). 2. Ceea ce se petrece în mod incidental; hazard. ♢ loc. adv. Din întâmplare = incidental. La… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”