- enumeraţie
- ENUMERÁŢIE, enumeraţii, s.f. 1. Enumerare. 2. Figură de stil care constă în înşirarea unor argumente, fapte etc. privitoare la aceeaşi împrejurare sau temă. ♦ (înv.) Parte a unui discurs care precedă peroraţia şi în care autorul recapitulează argumentele expuse anterior. – Din fr. énumération, lat. enumeratio.Trimis de claudia, 07.10.2008. Sursa: DEX '98ENUMERÁŢIE s. v. enumerare.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeenumeráţie s. f. → numeraţieTrimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortograficENUMERÁŢI//E enumeraţiei f. 1) v. A ENUMERA. 2) Figură de stil, constând în numirea consecutivă a unor argumente şi fapte referitoare la aceeaşi împrejurare sau la aceeaşi temă, pentru a reda ceva cu mai multă forţă de convingere. /<fr. énumération, lat. enumeratio, enumeraţieonisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXENUMERÁŢIE s.f. 1. (Liv.) Enumerare; numărătoare, numărare. 2. Figură de stil care cuprinde înşiruirea tuturor argumentelor, faptelor etc. privitoare la aceeaşi împrejurare sau temă. 3. Parte a unui discurs care precedă peroraţia şi în care autorul recapitulează toate dovezile cuprinse în argumentaţie. [gen. -iei. / cf. fr. énumération, lat. enumeratio].Trimis de LauraGellner, 29.05.2006. Sursa: DNENUMERÁŢIE s. f. 1. enumerare. 2. figură de stil constând în înşiruirea tuturor argumentelor, faptelor etc. privitoare la aceeaşi împrejurare sau temă. 3. parte a unui discurs care precedă peroraţia şi în care autorul recapitulează toate dovezile cuprinse în argumentaţie. (< fr. énumération, lat. enumeratio)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.