enúnţ — s. n., pl. enúnţuri … Romanian orthography
enunţa — ENUNŢÁ, enúnţ, vb. I. tranz. A formula, a exprima, a expune o idee, o teorie etc. – Din fr. énoncer. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ENUNŢÁ vb. 1. a formula. (A enunţa o judecată de valoare.) 2. v. emite. Trimis de siveco,… … Dicționar Român
inferenţă — INFERÉNŢĂ, inferenţe, s.f. Operaţie logică de trecere de la un enunţ la altul şi în care ultimul enunţ este dedus din primul. – Din fr. inférence. Trimis de valeriu, 23.10.2007. Sursa: DEX 98 inferénţă s. f., g. d. art. inferénţei; pl.… … Dicționar Român
axiomă — AXIÓMĂ, axiome, s.f. 1. Adevăr fundamental admis fără demonstraţie, fiind evident prin el însuşi. 2. Enunţ prim, nedemonstrat, din care se deduc, pe baza unor reguli, alte enunţuri. [pr.: xi o ] – Din fr. axiome. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007 … Dicționar Român
predicaţie — PREDICÁŢIE, predicaţii, s.f. Faptul de a enunţa ceva despre un anumit lucru; enunţ care reflectă raportul dintre un obiect şi o însuşire a sa. [var.: predicaţiúne s.f.] – Din lat. praedicatio, onis, fr. prédication. Trimis de oprocopiuc,… … Dicționar Român
terţ — TERŢ, Ă, terţi, e, adj., s.m. 1. adj. Care vine în rândul al treilea; al treilea. 2. s.m. (jur.) Persoană care nu figurează ca parte în acte, în litigii sau în convenţii nici direct, nici prin reprezentare şi faţă de care actul juridic ori… … Dicționar Român
aforism — AFORÍSM, aforisme, s.n. Cugetare enunţată într o formă concisă, memorabilă; maximă, sentinţă, adagiu. – Din fr. aphorisme, lat. aphorismus. Trimis de ana zecheru, 24.10.2006. Sursa: DEX 98 AFORÍSM s. v. maximă. Trimis de siveco, 13.09.2007.… … Dicționar Român
aserţiune — ASERŢIÚNE, aserţiuni, s.f. (fil.) Enunţ care este dat ca adevărat; p.gener. afirmaţie. [pr.: ţi u ] – Din fr. assertion, lat. assertio, onis. Trimis de laurap, 18.11.2002. Sursa: DEX 98 ASERŢIÚNE s. v. afirmaţie, cuvânt, declaraţie, mărturisire … Dicționar Român
epanortoză — epanortóză s. f., pl. epanortóze Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic EPANORTÓZĂ s.f. (lit.) Figură de stil constând în retractarea sau reluarea a ceea ce s a spus în acelaşi enunţ în scopul corectării enunţului sau a unei… … Dicționar Român
formulă — FORMÚLĂ, formule, s.f. 1. Enunţ precis al regulii de urmat pentru efectuarea unei anumite operaţii; expresie precisă, generala şi invariabilă a unei idei, a unei relaţii, a unei legi etc. (care se poate aplica mai multor cazuri particulare). ♢… … Dicționar Român
