- axiomă
- AXIÓMĂ, axiome, s.f. 1. Adevăr fundamental admis fără demonstraţie, fiind evident prin el însuşi. 2. Enunţ prim, nedemonstrat, din care se deduc, pe baza unor reguli, alte enunţuri. [pr.: -xi-o-] – Din fr. axiome.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98AXIÓMĂ s. (FILOZ., mat.) postulat.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeaxiómă s. f. (sil. -xi-o-), g.-d. art. axiómei; pl. axiómeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficAXIÓM//Ă axiomăe f. şi fig. 1) Adevăr fundamental care nu trebuie demonstrat. 2) Enunţ primar pe baza căruia se formulează o teoremă. [G.-D. axiomei; Sil. -xi-o-] /<lat., gr. axioma, germ. AxiomTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXAXIÓMĂ s.f. Adevăr admis în general şi acceptat ca real fără a fi demonstrat. ♦ Fiecare dintre propoziţiile prime pe baza cărora se formulează o teoremă. [< fr. axiome, cf. lat., gr. axioma – opinie < axios – adevărat].Trimis de LauraGellner, 16.11.2004. Sursa: DNaxiómă (axióme), s.f. – Adevăr fundamental admis fără demonstraţie. gr. ἀξίωμα (sec. XVII, cf. Gáldi 156), şi modern din fr. axiome. – Der. (din fr.) axiomatic, adj.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DERAXIÓMĂ s. f. 1. adevăr fundamental admis ca real fără a fi demonstrat. 2. (mat.) enunţ primar acceptat fără demonstraţie, pe baza căruia se formulează o teoremă. (< fr. axiome, lat., gr. axioma)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.