terţ

TERŢ, -Ă, terţi, -e, adj., s.m. 1. adj. Care vine în rândul al treilea; al treilea. 2. s.m. (jur.) Persoană care nu figurează ca parte în acte, în litigii sau în convenţii nici direct, nici prin reprezentare şi faţă de care actul juridic ori hotărârea pronunţată în cauză nu produce efecte. 3. s.m. (log.; în sintagma) Terţul exclus = principiu fundamental al gândirii, conform căruia un enunţ nu poate fi decât adevărat sau fals în acelaşi timp şi sub acelaşi raport, o a treia posibilitate fiind exclusă. – Din lat. tertius, it. terzo.

Trimis de iacobpompilia, 30.09.2008. Sursa: DEX '98



térţ (al treilea) adj. m., (jur.) s. m., pl. térţi; f. sg. térţă, pl. térţe

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



terţ (log.) s. n.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



TERŢ¹ terţă (terţi, terţe) Care vine pe locul trei într-o ierarhie; al treilea. O terţă persoană. /<lat. tertius, it. terzo

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



TERŢ² terţi m. jur. Persoană care nu figurează ca parte într-un proces, dar are dreptul de a participa la un proces civil pentru a-şi apăra drepturile sale, ce nu coincid cu interesele celor două părţi (reclamant şi reclamat).

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



TERŢ³ terţi m. log.: Legea (sau principiul) terţului exclus principiu fundamental al gândirii logice, conform căruia din două judecăţi contradictorii adecvată este numai una, a treia posibilitate fiind exclusă. /<lat. tertius, it. terzo

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



TERŢ, -Ă adj. Care vine în al treilea rând; al treilea. // s.m. (jur.) Persoană care nu figurează ca parte într-un contract sau într-un angajament intervenit între două părţi, dar care poate avea drepturi sau obligaţii izvorâte din astfel de acte. ♦ (log.) Principiul terţiului exclus = principiu fundamental al logicii bivalente, potrivit căruia un enunţ nu poate fi decât adevărat sau fals, o a treia posibilitate fiind exclusă. [< lat. tertius, it. terzo].

Trimis de LauraGellner, 07.06.2007. Sursa: DN



TERŢ, -Ă I. adj. care vine în al treilea rând; al treilea. o malarie (sau febră) terţă = formă clinică de malarie în care accesele febrile revin din trei în trei zile. II. s. m. (jur.) persoană care nu figurează ca parte într-un contract ori într-un angajament intervenit între două părţi, dar care poate avea drepturi sau obligaţii izvorâte din astfel de acte. III. s. n. (log.) ŭl exclus = principiu fundamental potrivit căruia un enunţ nu poate fi decât adevărat sau fals, o a treia posibilitate fiind exclusă. (< lat. tertius, it. terzo)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN