- predicaţie
- PREDICÁŢIE, predicaţii, s.f. Faptul de a enunţa ceva despre un anumit lucru; enunţ care reflectă raportul dintre un obiect şi o însuşire a sa. [var.: predicaţiúne s.f.] – Din lat. praedicatio, -onis, fr. prédication.Trimis de oprocopiuc, 08.04.2004. Sursa: DEX '98PREDICÁŢIE s. v. cazanie, cuvânt, omilie, predică.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimepredicáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. predicáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. predicáţiei; pl. predicáţii, art. predicáţiile (sil. -ţi-i-)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPREDICÁŢI//E predicaţiei f. 1) Atribuire a unei însuşiri subiectului unui enunţ. 2) Raport între un obiect şi o însuşire a acestuia. /<lat. praedicatio, predicaţieonis, fr. prédicationTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPREDICÁŢIE s.f. 1. (Liv.) Acţiunea de a predica; propovăduire. 2. (log.) Atribuire a unei calităţi sau a unui atribut unui subiect într-o propoziţie. ♢ Judecăţi de predicaţie = judecăţi care reflectă raportul dintre un obiect şi o însuşire a sa. [gen. -iei. / < fr. prédication].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNPREDICÁŢIE s. f. faptul de a enunţa ceva despre un anumit lucru; enunţ care reflectă raportul dintre un obiect şi o însuşire a sa. ♢ facultatea de a comunica prin raportarea la realitate, cu mijloace lingvistice, a unor reprezentări din conştiinţa vorbitorului. (< fr. prédication, lat. praedicatio)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.