subiect

subiect
SUBIÉCT, subiecte, s.n. 1. Totalitatea acţiunilor, evenimentelor (prezentate într-o anumită succesiune) care alcătuiesc conţinutul unei opere literare, cinematografice etc. ♦ Chestiune, temă despre care vorbeşte sau scrie cineva. ♦ Cauză, pricină, motiv. 2. (lingv.) Partea principală a propoziţiei care arată cine săvârşeşte acţiunea exprimată de predicatul verbal la diateza activă sau reflexivă, cine suferă acţiunea când predicatul verbal este la diateza pasivă sau cui i se atribuie o însuşire ori o caracteristică exprimată de numele predicativ în cazul predicatului nominal. 3. Fiinţă aflată sub observaţie, supusă anchetei, experimentului etc.; individ care prezintă anumite caracteristici. 4. (În sintagmele) Subiect de drepturi = persoană care, în cadrul raporturilor juridice, are drepturi şi obligaţii. Subiect impozabil = persoană fizică sau juridică obligată prin lege să plătească un anumit impozit către stat. 5. (log.) Termen al unor judecăţi, reprezentând noţiunea ce desemnează obiectul gândirii despre care se afirmă sau se neagă însuşirea exprimată de predicat. – Din lat. subjectum (cu unele sensuri după fr. sujet).
Trimis de LauraGellner, 29.05.2006. Sursa: DEX '98

SUBIÉCT s. 1. v. problemă. 2. materie, (înv.) madea. (A intrat în subiect.) 3. v. acţiune. 4. v. informator. 5. subiect impozabil v. contribuabil.
Trimis de siveco, 31.03.2008. Sursa: Sinonime

SUBIÉCT s. v. calfă, pacient.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

subiéct s. n. (sil. -biect; mf. sub-), pl. subiécte
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

SUBIÉCT subiecte n. 1) Problemă care stă la baza unor preocupări; chestiune despre care se scrie sau se vorbeşte. subiect de conversaţie. 2) Totalitate de fapte şi acţiuni care constituie conţinutul unei opere de artă. subiectul unui roman. 3) filoz. Om ca fiinţă activă şi conştientă, înzestrat cu capacităţi cognitive. 4) Motiv al unei acţiuni sau al unei stări; temei. 5) pop. Reprezentant tipic al unui grup de oameni cu trăsături negative; specimen. 6) log. Termen al unei judecăţi, reprezentând obiectul gândirii. 7) gram. Parte principală a propoziţiei care face sau suferă acţiunea verbului. 8) Persoană supusă unei observaţii, unei anchete sau unui experiment. [Sil. su-biect] /<lat. subjectum, fr. sujet
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

SUBIÉCT, subiécţi, s.m. Fiinţă aflată sub observaţie, supusă anchetei, experimentului etc.; individ care prezintă anumite caracteristici. [folosit în corpul DEX]
Trimis de tavi, 29.05.2006. Sursa: Neoficial

SUBIÉCT s.n. 1. Materie, chestiune de care se ocupă cineva, despre care se vorbeşte. ♦ Pricină, motiv. ♦ Totalitatea evenimentelor, a întâmplărilor ce se petrec în desfăşurarea unei naraţiuni epice sau dramatice. 2. Partea principală a unei propoziţii care indică cine îndeplineşte sau cine suferă acţiunea verbului. ♦ (log.) Parte, termen al unei judecăţi despre care se afirmă sau se neagă însuşirea exprimată de predicat. // s.m. (fil.) Omul ca fiinţă înzestrată cu conştiinţă şi voinţă. [pron. -bi-ect. / < lat. subiectus].
Trimis de LauraGellner, 18.05.2007. Sursa: DN

SUBIÉCT I. s. n. 1. chestiune de care se ocupă cineva, despre care se vorbeşte. ♢ pricină, motiv. ♢ totalitatea evenimentelor care constituie conţinutul epic sau dramatic al unei opere literare, cinematografice etc. ♢ (muz.) prima expunere a unei teme în cadrul formelor polifonice bazate pe imitaţie (invenţiune, ricercar, fugă). 2. partea principală a unei propoziţii, care indică cine îndeplineşte sau suferă acţiunea verbului. ♢ (log.) termen al judecăţii de predicaţie, reprezentând noţiunea despre care se afirmă sau se neagă însuşirea exprimată de predicatul logic. II. s. m. 1. omul ca fiinţă activă şi conştientă. 2. persoană supusă observaţiei, anchetei, experimentului. 3. (fin.) subiect impozabil = persoana fizică sau juridică supusă unui anumit impozit. (< lat. subiectus, /II/ subiectum, după fr. subjet)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

subiéct (-te), s.n. – Temă, problemă. – var. înv. sujet. lat. subiectum (sec. XIX), var. din fr. sujet. – Der. din fr. subiectiv, adj.; subiectivitate, s.f.
Trimis de blaurb, 04.02.2009. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • subiect — noun subject …   Wiktionary

  • subiéct — s. n. (sil. biect; mf. sub ), pl. subiécte …   Romanian orthography

  • persoană — PERSOÁNĂ, persoane, s.f. 1. Individ al speciei umane, om considerat prin totalitatea însuşirilor sale fizice şi psihice; fiinţă omenească, ins. ♢ În persoană = a) loc. adj. şi adv. însuşi, personal, singur (fără intermediul cuiva); b) loc. adj.… …   Dicționar Român

  • temă — TÉMĂ, teme, s.f. 1. Idee principală care este dezvoltată într o operă, într o expunere; subiect; aspect al realităţii care se reflectă într o operă artistică. ♢ loc. prep. Pe tema... = în jurul problemei..., despre problema... 2. Motiv melodic… …   Dicționar Român

  • exhaustiv — EXHAUSTÍV, Ă, exhaustivi, e, adj. (livr.) Care epuizează un subiect; complet, în întregime. [pr.: ha us ] – Din fr. exhaustif. Trimis de cata, 06.12.2001. Sursa: DEX 98  Exhaustiv ≠ neexhaustiv Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime … …   Dicționar Român

  • incursiune — INCURSIÚNE, incursiuni, s.f. 1. (mil.) Acţiune de cercetare, de mică amploare, executată prin surprindere pe teritoriul inamicului de către un grup de militari, în scopul obţinerii unor informaţii, distrugerii unor obiective, capturării de… …   Dicționar Român

  • noncontradicţie — NONCONTRADÍCŢIE, noncontradicţii, s.f. Principiu fundamental al gândirii potrivit căruia despre un subiect este imposibil a afirma şi a nega acelaşi predicat în acelaşi timp şi sub acelaşi raport. – Din fr. non contradiction. Trimis de ana… …   Dicționar Român

  • subiectiv — ≠ obiectiv Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  SUBIECTÍV adj. v. individual, particular, personal, propriu. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  subiectív adj. m. (sil. biec ; mf. sub ), pl. subiectívi; …   Dicționar Român

  • acţiune — ACŢIÚNE, acţiuni, s.f. I. 1. Desfăşurare a unei activităţi; faptă întreprinsă (pentru atingerea unui scop). ♢ Om de acţiune = om întreprinzător, energic, care acţionează repede. ♢ expr. A pune în acţiune = a pune în mişcare. A trece la acţiune =… …   Dicționar Român

  • comedie — COMEDÍE1, comedii, s.f. Operă dramatică al cărei subiect şi deznodământ provoacă râsul şi care ridiculizează relaţii sociale şi etice, tipuri umane, năravuri etc. ♦ fig. Prefăcătorie, ipocrizie, falsitate. – Din fr. comédie, lat. comoedia. Trimis …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”