- subiectiv
- Subiectiv ≠ obiectivTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeSUBIECTÍV adj. v. individual, particular, personal, propriu.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimesubiectív adj. m. (sil. -biec-; mf. sub-), pl. subiectívi; f. sg. subiectívă, pl. subiectíveTrimis de siveco, 18.08.2006. Sursa: Dicţionar ortograficSUBIECTÍV subiectivă (subiectivi, subiective) 1) Care ţine de subiect; propriu subiectului. Atitudine subiectivă. 2) Care se referă la afectivitatea subiectului; bazat pe caracterul personal al unui subiect. Viziune subiectivă. 3) (în opoziţie cu obiectiv) Care ţine de subiectivism; propriu subiectivismului. [Sil. su-biec-] /<fr. subjectifTrimis de siveco, 18.08.2006. Sursa: NODEXSUBIECTÍV, -Ă adj. 1. Care consideră conştiinţa individuală drept bază a tot ce există; care neagă faptul că la baza senzaţiilor se află obiecte reale, independente de om. 2. Care are un caracter personal, părtinitor, lipsit de obiectivitate. 3. (gram.) Propoziţie subiectivă (şi s.f.) = propoziţie subordonată care îndeplineşte funcţiunea de subiect al propoziţiei regente. [pron. -bi-ec-. / cf. lat. subiectivus, fr. subjectif].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNSUBIECTÍV, -Ă adj. 1. (fil.) care are loc în conştiinţă, care aparţine subiectului (II, 1). 2. subiectivist (1). 3. care are un caracter personal, părtinitor, lipsit de obiectivitate. 4. propoziţie subiectivă (şi s. f.) = propoziţie subordonată care îndeplineşte funcţia de subiect al regentei. (< lat. subiectivus, fr. subjectif)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.