- temă
- TÉMĂ, teme, s.f. 1. Idee principală care este dezvoltată într-o operă, într-o expunere; subiect; aspect al realităţii care se reflectă într-o operă artistică. ♢ loc. prep. Pe tema... = în jurul problemei..., despre problema... 2. Motiv melodic dintr-o piesă muzicală. ♢ Temă cu variaţiuni = compoziţie muzicală care constă în enunţarea (enunţa) unei teme şi în valorificarea (valorifica) ei prin diferite transformări ulterioare. 3. Exerciţiu scris dat şcolarilor, studenţilor etc. pentru aplicarea cunoştinţelor dobândite. 4. (lingv.) Grupare de elemente din structura unui cuvânt, constituită din rădăcină, urmată de o vocală tematică şi adesea de unul sau mai multe sufixe (gramaticale sau lexicale) ori precedată de prefixe şi caracterizată prin faptul că este comună formelor unuia şi aceluiaşi cuvânt. – Din lat. thema. cf. fr. t h è m e, it. t e m a .Trimis de RACAI, 27.11.2008. Sursa: DEX '98TÉMĂ s. 1. chestiune, lucru, problemă, subiect, (înv. şi reg.) prochimen, (înv.) materie. (Mulţimea şi diversitatea temăelor discutate; să trecem la temă care interesează.) 2. motiv. (temă literară, muzicală.) 3. lecţie, (înv.) matimă, tablă. (Şi-a învăţat temă pentru mâine.) 4. (lingv.) (înv.) tulpină. (temă unui cuvânt.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimetémă s. f., g.-d. art. témei; pl. témeTrimis de siveco, 27.11.2008. Sursa: Dicţionar ortograficTÉM//Ă temăe f. 1) Idee fundamentală tratată într-o lucrare (ştiinţifică, artistică etc.). temă actuală. 2) Frază sau peisaj care formează desenul melodic sau ritmic al unei compoziţii muzicale; motiv. temă cu variaţii. 3) Lucrare scrisă dată spre executare (acasă) elevilor sau studenţilor. 4) lingv. Parte a cuvântului care, pe lângă rădăcină, poate cuprinde sufixe sau prefixe şi este comună formelor flexionare ale cuvântului. temă nominală. temă verbală. [G.-D. temei] /<lat., ngr. thema, fr. thême, germ. ThemaTrimis de siveco, 05.05.2008. Sursa: NODEXTÉMĂ s.f. 1. Subiect, materie, problemă (principală) care urmează să fie lămurită; ideea fundamentală care se dezvoltă într-o expunere, într-o operă literară etc. ♦ Grup de fenomene, de aspecte ale vieţii materiale şi spirituale prezente în opera de artă. ♦ Motiv melodic al unei compoziţii muzicale, pe care se compun variaţiunile. 2. Subiect de compoziţie pentru şcolari. ♦ Lucrare (scrisă) pregătită de un şcolar. 3. (gram.) Parte a unui cuvânt alcătuită de rădăcină, împreună cu prefixele şi sufixele. [cf. fr. thème, it. tema, lat. thema < gr. thema – subiect].Trimis de LauraGellner, 05.05.2008. Sursa: DNTÉMĂ s. f. 1. subiect, problemă principală care se dezvoltă într-o expunere; aspect al vieţii care se reflectă într-o operă artistică. 2. motiv melodic al unei compoziţii muzicale pe care se compun variaţiunile. 3. lucrare scrisă dată elevilor pentru aplicarea cunoştinţelor. 4. (lingv.) parte a unui cuvânt alcătuit din rădăcină (împreună cu prefixele şi sufixele), comună numai unuia şi aceluiaşi cuvânt. 5. (mil.) temă tactică = plan stabilit pentru a servi ca bază studiului teoretic sau practic, cu sau fără trupe, al unei operaţii de război. (< fr. thème, lat., gr. thema, it. tema)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.