- aserţiune
- ASERŢIÚNE, aserţiuni, s.f. (fil.) Enunţ care este dat ca adevărat; p.gener. afirmaţie. [pr.: -ţi-u-] – Din fr. assertion, lat. assertio, -onis.Trimis de laurap, 18.11.2002. Sursa: DEX '98ASERŢIÚNE s. v. afirmaţie, cuvânt, declaraţie, mărturisire, relatare, spusă, vorbă, zisă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeaserţiúne s. f. (sil. -ţi-u-), g.-d. art. aserţiúnii; pl. aserţiúniTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficASERŢIÚN//E aserţiunei f. Propunere înaintată şi susţinută de cineva ca fiind adevărată; afirmaţie. [G.-D. aserţiunii; Sil. -ţi-u-] /<lat. assertio, aserţiuneonis, germ. AssertionTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXASERŢIÚNE s.f. Afirmaţie (care nu este însoţită de o probă); judecată care exprimă constatarea unei stări de fapt. [pron. -ţi-u-. / pl. -ni, gen. -nii. / cf. fr. assertion, it. asserzione, lat. assertio < asserere – a afirma].Trimis de LauraGellner, 06.03.2006. Sursa: DNASERŢIUNE s. f. (log.) enunţ, afirmativ sau negativ, dat ca adevărat; (p. ext.)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.