asertiv

asertiv: ASERTÍV, -Ă, asertivi, -e, adj. (livr.) Cu caracter de aserţiune; asertoric. – Din fr. assertif.

Trimis de laurap, 27.05.2008. Sursa: DEX '98

asertív adj. m., pl. asertívi; f. sg. asertívă, pl. asertíve

Trimis de siveco, 08.04.2009. Sursa: Dicţionar ortografic

ASERTÍV, -Ă adj. asertoric; declarativ (3). (< fr. assertif, it. assertivo)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

asertoric — ASERTÓRIC, Ă, asertorici, ce, adj. (fil.) Care are caracterul unei aserţiuni, care exprimă o situaţie de fapt. Judecată asertorică. – Din fr. assertorique. Trimis de laurap, 18.11.2002. Sursa: DEX 98 asertóric adj. m., pl. asertórici; f. sg,… … Dicționar Român
declarativ — DECLARATÍV, Ă, declarativi, e, adj. Care conţine o declaraţie. ♢ Ton declarativ = ton ferm, sentenţios, categoric. – Din fr. déclaratif. Trimis de dante, 14.07.2004. Sursa: DEX 98 declaratív adj. m. (sil. cla ), pl. declaratívi; f. sg.… … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias