- declarativ
- DECLARATÍV, -Ă, declarativi, -e, adj. Care conţine o declaraţie. ♢ Ton declarativ = ton ferm, sentenţios, categoric. – Din fr. déclaratif.Trimis de dante, 14.07.2004. Sursa: DEX '98declaratív adj. m. (sil. -cla-), pl. declaratívi; f. sg. declaratívă, pl. declaratíveTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficDECLARATÍV declarativă (declarativi, declarative) Care are caracter de declaraţie; bazat numai pe declaraţii. ♢ Ton declarativ ton ferm, categoric. /<fr. déclaratifTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDECLARATÍV, -Ă adj. Care conţine declaraţii. ♢ Ton declarativ = ton ferm, categoric, sentenţios. [cf. fr. déclaratif].Trimis de LauraGellner, 04.05.2006. Sursa: DNDECLARATÍV, -Ă adj. 1. care conţine declaraţii. o ton declarativ = ton ferm, categoric, sentenţios. 2. (jur.; despre un act) prin care se constată existenţa unui drept preexistent. 3. (despre verbe, propoziţii) care exprimă o aserţiune; asertiv. (< fr. déclaratif)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.