declarativ

declarativ: DECLARATÍV, -Ă, declarativi, -e, adj. Care conţine o declaraţie. ♢ Ton declarativ = ton ferm, sentenţios, categoric. – Din fr. déclaratif.

Trimis de dante, 14.07.2004. Sursa: DEX '98

declaratív adj. m. (sil. -cla-), pl. declaratívi; f. sg. declaratívă, pl. declaratíve

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

DECLARATÍV declarativă (declarativi, declarative) Care are caracter de declaraţie; bazat numai pe declaraţii. ♢ Ton declarativ ton ferm, categoric. /<fr. déclaratif

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

DECLARATÍV, -Ă adj. Care conţine declaraţii. ♢ Ton declarativ = ton ferm, categoric, sentenţios. [cf. fr. déclaratif].

Trimis de LauraGellner, 04.05.2006. Sursa: DN

DECLARATÍV, -Ă adj. 1. care conţine declaraţii. o ton declarativ = ton ferm, categoric, sentenţios. 2. (jur.; despre un act) prin care se constată existenţa unui drept preexistent. 3. (despre verbe, propoziţii) care exprimă o aserţiune; asertiv. (< fr. déclaratif)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

declarativist — DECLARATIVÍST, Ă, declarativişti, ste, adj. (Rar) Declarativ (exagerat). – Declarativ + suf. ist. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DECLARATIVÍST, Ă adj. declarativ (exagerat). (< declarativ + ist) Trimis de raduborza, 15.09.2007.… … Dicționar Român
declarativism — declarativísm s. n. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic DECLARATIVÍSM s. n. caracter declarativ. (< declarativ + ism) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN … Dicționar Român
discursiv — DISCURSÍV, Ă, discursivi, e, adj. 1. Care deduce prin raţionament o idee din alta, care ajunge la o concluzie trecând prin mai multe etape sau operaţii preliminare. 2. (Despre memorie) Care se dispersează, se împrăştie. 3. Care nu se supune unei… … Dicționar Român
afectat — AFECTÁT, Ă, afectaţi, te, adj. 1. Mâhnit, întristat. 2. (Despre oameni şi unele manifestări ale lor; adesea adverbial) Care se arată altfel decât este în realitate, pentru a face o impresie favorabilă; prefăcut, nenatural, preţios, nefiresc. – v … Dicționar Român
asertiv — ASERTÍV, Ă, asertivi, e, adj. (livr.) Cu caracter de aserţiune; asertoric. – Din fr. assertif. Trimis de laurap, 27.05.2008. Sursa: DEX 98 asertív adj. m., pl. asertívi; f. sg. asertívă … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias