- discursiv
- DISCURSÍV, -Ă, discursivi, -e, adj. 1. Care deduce prin raţionament o idee din alta, care ajunge la o concluzie trecând prin mai multe etape sau operaţii preliminare. 2. (Despre memorie) Care se dispersează, se împrăştie. 3. Care nu se supune unei continuităţi riguroase. – Din fr. discursif, lat. discursivus.Trimis de LauraGellner, 16.06.2004. Sursa: DEX '98discursív (care deduce o idee din alta prin raţionament) adj. m., pl. discursívi; f. sg. discursívă, pl. discursíveTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficDISCURSÍV discursivă (discursivi, discursive) Care se bazează pe raţionament logic; dedus pe baza unei serii de judecăţi succesive. Cunoaştere discursivă. /<fr. discursif, lat. discursivusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDISCURSÍV, -Ă adj. Care trece de la o idee la alta prin raţionament. ♦ Care ţine de o controversă, de o discuţie. ♦ (Despre memorie) Care se dispersează, se împrăştie. ♦ (Făcut) prin discursuri; declarativ. [cf. fr. discursif, it. discorsivo].Trimis de LauraGellner, 16.05.2006. Sursa: DNDISCURSÍV, -Ă adj. 1. (despre cunoaştere, gândire) care deduce o idee din alta prin raţionament. 2. (despre memorie) care se dispersează. ♢ care nu se supune unei continuităţi riguroase. 3. (despre vorbire) care se întinde prea mult; declarativ. (< fr. discursif, lat. discursivus)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.