discursivitate

DISCURSIVITÁTE s.f. Caracterul discursiv (1) al unei idei, fraze, expuneri etc.: însuşirea unei expuneri de a fi clară, explicită, de a se întemeia pe raţionament. – Discursiv + suf. -itate.

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



discursivitáte s. f., g.-d. art. discursivităţii

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



DISCURSIVITÁTE f. Caracter discursiv. [art. discursivitatea; G.-D. discursivităţii] /discursiv + suf. discursivitateitate

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



DISCURSIVITÁTE s.f. Caracterul discursiv al unei idei. ♦ (Rar) Întindere, extindere exagerată (în vorbire, în stil). [cf. fr. discursivité, it. discorsività].

Trimis de LauraGellner, 16.05.2006. Sursa: DN



DISCURSIVITÁTE s. f. însuşirea de a fi discursiv; caracterul discursiv al unei idei, expuneri, fraze. ♢ (rar) diluare (a vorbirii, a stilului). (< fr. discursivité)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN