- asertoric
- ASERTÓRIC, -Ă, asertorici, -ce, adj. (fil.) Care are caracterul unei aserţiuni, care exprimă o situaţie de fapt. Judecată asertorică. – Din fr. assertorique.Trimis de laurap, 18.11.2002. Sursa: DEX '98asertóric adj. m., pl. asertórici; f. sg, asertórică, pl. asertóriceTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficASERTÓRI//C asertoriccă (asertoricci, asertoricce) Care ţine de aserţiune; propriu aserţiunii. Judecată asertoriccă. /<germ. assertorischTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXASERTÓRIC, -Ă adj. (log.) Care are caracterul unei aserţiuni. ♢ Judecată asertorică = judecată în care se afirmă sau se neagă existenţa a ceva, care arată o situaţie de fapt fără a fi dovedită. [< fr. assertorique].Trimis de LauraGellner, 10.11.2004. Sursa: DNASERTÓRIC, -Ă ad. (despre propoziţii, judecăţi) care enunţă simplu ceva; cu caracter asertiv. (< fr. asertorique)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.