afirmaţie

afirmaţie
AFIRMÁŢIE, afirmaţii, s.f. Declaraţie, susţinere a unei păreri (exprimtă cu tărie). ♦ (La pl.) Vorbe care exprimă o afirmare. – Din fr. affirmation, lat. affirmatio.
Trimis de ana_zecheru, 26.08.2002. Sursa: DEX '98

Afirmaţie ≠ negaţie
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

AFIRMÁŢIE s. cuvânt, declaraţie, mărturisire, relatare, spusă, vorbă, zisă, (livr.) aserţiune, propoziţie, (astăzi rar) parolă, (înv.) voroavă, (fig.) gură. (Nu te lua după afirmaţie lui.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

afirmáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. afirmáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. afirmáţiei; pl. afirmáţii, art. afirmáţiile (sil. -ţi-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

AFIRMÁŢI//E afirmaţiei f. 1) Declaraţie prin care se spune sau se susţine ceva. 2) la pl. Spusele cuiva (care exprimă un adevăr). [G.-D. afirmaţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. affirmation, lat. affirmatio,afirmaţieonis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

AFIRMÁŢIE s.f. Declaraţie prin care se spune sau se susţine că ceva este adevărat; vorbire prin care se spune, se afirmă ceva. ♦ (la pl.) Cuvinte care exprimă o afirmare. [gen. -iei, var. afirmaţiune s.f. / cf. fr. affirmation, lat. affirmatio].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

AFIRMÁŢIE s. f. 1. enunţ prin care se afirmă ceva. 2. (log.) judecată în care se enunţă existenţa unui anumit raport între subiect şi predicat. (< fr. affirmation, lat. affirmatio)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • afirmáţie — s. f. (sil. ţi e), art. afirmáţia (sil. ţi a), g. d. art. afirmáţiei; pl. afirmáţii, art. afirmáţiile (sil. ţi i ) …   Romanian orthography

  • teză — TÉZĂ, teze, s.f. 1. Afirmaţie expusă şi susţinută într o discuţie; idee principală dezvoltată şi demonstrată într o operă, într o cuvântare etc. ♢ loc. adv. (înv.) În teză generală = în general. ♦ (fil.) Idee, propoziţie care formează primul… …   Dicționar Român

  • aserţiune — ASERŢIÚNE, aserţiuni, s.f. (fil.) Enunţ care este dat ca adevărat; p.gener. afirmaţie. [pr.: ţi u ] – Din fr. assertion, lat. assertio, onis. Trimis de laurap, 18.11.2002. Sursa: DEX 98  ASERŢIÚNE s. v. afirmaţie, cuvânt, declaraţie, mărturisire …   Dicționar Român

  • calomnie — CALOMNÍE, calomnii, s.f. Afirmaţie mincinoasă şi tendenţioasă făcută cu scopul de a discredita onoarea sau reputaţia cuiva; defăimare, clevetire. – Din fr. calomnie, lat. calumnia. Trimis de valeriu, 11.02.2003. Sursa: DEX 98  Calomnie ≠ elogiu …   Dicționar Român

  • lapalisadă — LAPALISÁDĂ, lapalisade, s.f. Afirmaţie a cărei evidenţă naivă provoacă râsul. – Din fr. lapalissade. Trimis de LauraGellner, 17.05.2004. Sursa: DEX 98  lapalisádă s. f., g. d. art. lapalisádei; pl. lapalisáde Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa …   Dicționar Român

  • afirmativ — AFIRMATÍV, Ă, afirmativi, e, adj. (Despre un enunţ) Care are un caracter de afirmare, un sens pozitiv; (despre o judecată) care conţine o afirmaţie. ♢ expr. În caz afirmativ = dacă se va întâmpla aşa; în cazul când întâmplările sunt favorabile. – …   Dicționar Român

  • alegaţie — ALEGÁŢIE, alegaţii, s.f. (jur.) Faptul de a alega2; invocare a unei teorii, a unei păreri în sprijinul unei afirmaţii făcute sau pentru a justifica ceva. [var.: (înv.) alegaţiúne s.f.] – Din fr. allégation, lat. allegatio, onis. Trimis de ana… …   Dicționar Român

  • corolar — COROLÁR1, corolare, s.n. (mat.) Concluzie care derivă nemijlocit dintr o teoremă. ♦ Idee care decurge dintr o teorie, dintr o afirmaţie etc. – Din fr. corollaire, lat. corollarium. Trimis de IoanSoleriu, 21.08.2007. Sursa: DEX 98  COROLÁR2, Ă,… …   Dicționar Român

  • pozitiv — POZITÍV, Ă, pozitivi, e, adj. l. Care se întemeiază pe experienţă, pe fapte, pe realităţi; p. ext. care are un caracter de certitudine; cert, adevărat, real, sigur. ♢ Ştiinţe pozitive = ştiinţe experimentale. ♦ Care are o semnificaţie justa,… …   Dicționar Român

  • teoremă — TEORÉMĂ, teoreme, s.f. (mat.) Afirmaţie al cărei adevăr se stabileşte prin demonstraţie. [pr.: te o ] – Din fr. théorème. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  teorémă s. f. (sil. te o ), g. d. art. teorémei; pl. teoréme …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”