pozitiv

POZITÍV, -Ă, pozitivi, -e, adj. l. Care se întemeiază pe experienţă, pe fapte, pe realităţi; p. ext. care are un caracter de certitudine; cert, adevărat, real, sigur. ♢ Ştiinţe pozitive = ştiinţe experimentale. ♦ Care are o semnificaţie justa, valoare; valoros; demn de urmat, de imitat. Experienţă pozitivă. 2. (Despre oameni) Realist, cu spirit practic. 3. Care este mai mare decât zero sau egal cu zero; care se notează în scris cu semnul plus (+). Număr pozitiv. Temperatură pozitivă. ♦ (Despre sarcina electrică) De acelaşi fel cu sarcina nucleelor atomice sau cu sarcina obţinută prin frecarea unui baston de ebonită cu un postav. ♦ Prin care iese curentul electric sau care se leagă de acest loc. Pol pozitiv. 4. (Despre analize medicale) Care confirmă prezenţa în organism a unui anumit agent patogen. 5. (log.; despre noţiuni, raţionamente) Care afirmă ceva. 6. (în sintagma) Probă (sau imagine etc.) pozitivă = (şi substantivat, n.) copia unui negativ fotografic care redă ca în realitate părţile luminoase şi cele întunecate ale obiectului fotografiat. 7. (gram.; în sintagma) Grad pozitiv (şi substantivat, n.) = formă a adjectivului sau a adverbului cu ajutorul căruia se exprimă însuşirea unui obiect sau a unui proces privite izolat, fără referire la alte obiecte sau procese. – Din fr. positif, lat. positivus.

Trimis de ana_zecheru, 05.04.2004. Sursa: DEX '98



Pozitiv ≠ negativ

Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime



POZITÍV adj. 1. adevărat. 2. v. practic. 3. v. eficace. 4. bun. (Latura pozitiv a fenomenului.)

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



pozitív adj. m., pl. pozitívi; f. sg. pozitívă, pl. pozitíve

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



pozitív s. n., pl. pozitíve

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



POZITÍV¹ pozitive n. Imagine fotografică a unui obiect, în care distribuţia luminii şi a umbrei corespunde celei reale; copie a negativului. /<fr. positif, lat. positivus

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



POZITÍV² pozitivă (pozitivi, pozitive) (în opoziţie cu negativ) 1) Care conţine o afirmaţie; care exprimă aprobare sau acceptare; care are un caracter cert. Răspuns pozitiv. 2) Care are însuşiri bune; bun. ♢ Erou pozitiv personaj dintr-o operă artistică înzestrat cu calităţi considerate bune. 3) (despre personaje) Care are spirit practic; realist. 4) mat. (despre valori numerice) Care este mai mare decât zero sau se notează cu semnul plus. Număr pozitiv. 5) (despre sarcini electrice) Care este de acelaşi fel cu sarcina nucleelor atomice sau cu sarcina electrică dobândită de un baston de ebonită prin frecare cu postav. 6) med. (despre analize, reacţii, probe) Care confirmă prezenţa în organism a unui agent patogen. 7): Grad pozitiv formă iniţială a categoriei gramaticale a gradelor de comparaţie la adjective şi adverbe. /<fr. positif, lat. positivus

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



POZITÍV, -Ă adj. 1. Întemeiat pe fapte, pe experienţă. ♦ Sigur; constant; adevărat. ♦ Valoros. ♦ Care exprimă o afirmaţie. 2. (Despre numere) Mai mare decât zero. 3. (Despre persoane) Realist, înclinat către o activitate practică, către ştiinţe exacte. // s.n. 1. Fotografie care prezintă copia unui negativ fotografic şi care redă, în chip asemănător cu realitatea, părţile luminoase şi cele întunecate ale obiectului fotografiat. 2. (gram.) Grad pozitiv (şi s.n.) = formă a adjectivului sau a adverbului cu ajutorul căreia se notează existenţa însuşirii la un obiect oarecare privit izolat. [< fr. positif, lat. positivus].

Trimis de LauraGellner, 11.02.2007. Sursa: DN



POZITÍV, -Ă I. adj. 1. întemeiat pe experienţă; (p. ext.) adevărat, real, efectiv, incontestabil. 2. (despre numere sau mărimi scalare) mai mare decât zero. ♢ (despre electricitate) obţinută prin frecarea unui baston de ebonită cu o bucată de postav; (despre polii unei surse electrice) prin care iese curentul electric; (despre electrozii sau bornele receptoarelor electrice) care se leagă la polul pozitiv al sursei. 3. (despre oameni) realist, înclinat către o activitate practică. 4. care exprimă o afirmaţie, o aprobare. 5. cu calităţi alese; valoros. 6. (gram.) grad pozitiv (şi s. n.) = formă a adjectivului sau a adverbului care prezintă însuşirea obişnuită a unui obiect sau caracteristica obişnuită a unei acţiuni. II. s. n. copie a unui negativ fotografic care redă, asemănător cu realitatea, părţile luminoase şi cele întunecate ale obiectului fotografiat. (< fr. positif, lat. positivus)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN