serios

SERIÓS, -OÁSĂ, serioşi, -oase, adj., adv., s.n. I. adj. 1. Care are un caracter grav, sobru; lipsit de superficialitate; care nu se ţine de frivolităţi, de glume; aşezat, ponderat. ♢ Care convinge, care corespunde unui caracter sobru. ♦ Care are o înfăţişare gravă, un aer solemn, sever, rigid. ♦ Lipsit de zburdălnicie, de veselie. ♦ (Despre îmbrăcăminte) Sobru. 2. Care obişnuieşte să adâncească lucrurile, care procedează în acţiunile sale cu atenţie, cu conştiinciozitate; p. ext. care are o înfăţişare, o expresie vădind concentrare, preocupare. 3. Care trebuie privit cu seriozitate; pozitiv, real, adevărat. E lucru foarte serios. ♦ (Despre lucrări, activităţi etc.) Temeinic, adânc, conştiincios. Studii serioase în specialitate. ♦ Care poate avea urmări grave; primejdios. Boală serioasă. 4. De seamă, important. II. adv. 1. Fără intenţie de glumă sau de farsă; adevărat, drept. 2. Temeinic; stăruitor, hotărât cu tot dinadinsul. II. s.n. (înv.) Seriozitate. ♢ loc. adv. Cu (tot) seriosul = cu toată seriozitatea, cu toată convingerea, fără glumă. ♢ expr. (Şi azi) A lua (pe cineva sau ceva) în serios = a acorda unei persoane sau unui lucru toată atenţia, a-l socoti vrednic de luat în consideraţie. [pr.: -ri-os] – Din fr. sérieux, lat. seriosus.

Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



Serios ≠ glumeţ, neserios, uşuratic

Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime



SERIÓS adj., adv., interj. 1. adj. v. cumpătat. 2. adj. grav. (Are o fizionomie seriosoasă.) 3. adj. grav, solemn, (înv.) marţial, (înv.) solemnel. (Ton serios.) 4. adj. chibzuit, cumpănit, gândit, judicios, matur, socotit, temeinic. (O judecată seriosoasă.) 5. adj. amănunţit, atent, meticulos, migălos, minuţios, riguros, scrupulos, (înv.) scump. (O seriosoasă cercetare a faptelor.) 6. adj., adv. stăruitor, temeinic, (fig.) sănătos. (S-a apucat serios de treabă.) 7. adj. adânc, profund, temeinic, (fig.) pătrunzător. (Un eseu serios.) 8. adj. v. convingător. 9. adj. fundamentat, îndreptăţit, întemeiat, just, justificat, legitim, logic, motivat, temeinic, (livr.) îndrituit, (fig.) binecuvântat. (A invocat o scuză seriosoasă.) 10. adj. adânc, capital, considerabil, crucial, decisiv, esenţial, fundamental, hotărâtor, important, însemnat, organic, primordial, profund, radical, structural, substanţial, vital, (livr.) cardinal, major, nodal, (rar) temeinic. (Prefaceri seriosoase.) 11. adj. deosebit, important, însemnat, mare, notabil, preţios, remarcabil, substanţial, temeinic, valoros, (fig.) consistent. (A adus o contribuţie seriosoasă la dezvoltarea ...) 12. adj. grav, greu, malign, periculos, primejdios, (rar) sever, (fam.) urât. (O boală seriosoasă; o formă seriosoasă a bolii.) 13. adv. foarte, grav, greu, rău, tare. (E serios bolnav.) 14. adv. adevărat, cert, sigur. (- Aşa s-au întâmplat lucrurile! – serios?) 15. interj. zău!, (franţuzism) parol.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



SERIÓS s. v. seriozitate.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



seriós adj. m. (sil. -ri-os), pl. serióşi; f. sg. serioásă, pl. serioáse

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



seriós s. n. (sil. -ri-os)

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



SERI//ÓS¹ seriosoásă (seriosóşi, seriosoáse) 1) (despre persoane) Care stăruie să pătrundă în esenţa lucrurilor; care ştie să aprofundeze, alegând esenţa. Student serios. 2) (despre persoane) Care este lipsit de veselie frivolă; fără veselie frivolă. 3) (despre acţiuni, lucrări etc.) Care este făcut cu mare simţ de răspundere; realizat în mod conştiincios. Aport serios. 4) (despre manifestări ale persoanelor) Care vădeşte severitate; sever; grav. 5) (despre stări de lucruri) Care poate avea urmări grave; care se poate complica. Boală seriosoasă. [Sil. -ri-os] /<lat. seriosus, fr. sérieux, it. seriose

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



SERIÓS² adv. 1) Cu temeinicie; temeinic. A se apuca serios de lucru. 2) Fără intenţie de glumă. A vorbi serios. /<lat. seriosus, fr. sérieux, it. serioso

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



SERIÓS, -OÁSĂ adj. 1. Grav, lipsit de superficialitate, de frivolitate; aşezat, ponderat. ♦ Căruia nu-i place să glumească; sever, rigid. 2. (şi adv.) Care trebuie privit cu seriozitate; pozitiv, real. ♦ Îngrijorător, grav. 3. Important, de seamă. ♦ A lua (pe cineva sau ceva) în serios = a acorda toată atenţia unei persoane sau unui lucru. [pron. -ri-os. / < fr. sérieux, cf. lat. med. seriosus].

Trimis de LauraGellner, 15.04.2007. Sursa: DN



SERIÓS, -OÁSĂ adj. 1. grav, lipsit de superficialitate, de frivolitate; aşezat, ponderat. ♢ căruia nu-i place să glumească; sever, rigid. 2. (şi adv.) privit cu seriozitate; pozitiv, real. ♢ îngrijorător, grav. 3. important, de seamă. o a lua (pe cineva sau ceva) în serios = a acorda toată atenţia (unei persoane sau unui lucru). (< fr. sérieux, lat. seriosus)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN



seriós (-oásă), adj. – Sobru, grav. fr. sérieux, it. serioso. – Der. seriozitate, s.f. (gravitate, însemnătate); neserios, adj. (puţin serios, fără seriozitate).

Trimis de blaurb, 06.12.2008. Sursa: DER