- corolar
- COROLÁR1, corolare, s.n. (mat.) Concluzie care derivă nemijlocit dintr-o teoremă. ♦ Idee care decurge dintr-o teorie, dintr-o afirmaţie etc. – Din fr. corollaire, lat. corollarium.Trimis de IoanSoleriu, 21.08.2007. Sursa: DEX '98COROLÁR2, -Ă, corolari, -e, adj. (bot.) Al corolei. – Din fr. corollaire.Trimis de IoanSoleriu, 31.07.2004. Sursa: DEX '98corolár s. n., pl. coroláreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCOROLÁR corolare n. 1) mat. Concluzie care se deduce direct dintr-o teoremă demonstrată. 2) Idee care derivă din alta. /<fr. corollaire, lat. corollariumTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCOROLÁR s.n. Concluzie care urmează ca o consecinţă a unei teoreme demonstrate. ♦ Idee, concluzie care se desprinde dintr-o teorie, dintr-o afirmaţie etc. [cf. fr. corollaire, lat. corollarium].Trimis de LauraGellner, 23.04.2006. Sursa: DNCOROLÁR, -Ă adj. Al corolei. [cf. fr. corollaire].Trimis de LauraGellner, 23.04.2006. Sursa: DNCOROLÁR s. n. teoremă, consecinţă imediată a unei alte teoreme. ♢ concluzie care se desprinde dintr-o teorie, dintr-o afirmaţie etc. (< fr. corollaire, lat. corollarium)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.