alegaţie

ALEGÁŢIE, alegaţii, s.f. (jur.) Faptul de a alega²; invocare a unei teorii, a unei păreri în sprijinul unei afirmaţii făcute sau pentru a justifica ceva. [var.: (înv.) alegaţiúne s.f.] – Din fr. allégation, lat. allegatio, -onis.

Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



alegáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. alegáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. alegáţiei; pl. alegáţii, art. alegáţiile (sil. -ţi-i-)

Trimis de siveco, 03.05.2007. Sursa: Dicţionar ortografic



ALEGÁŢI//E alegaţiei f. jur. Invocare a unei păreri pentru a justifica ceva sau pentru a sprijini o afirmaţie. /<fr. allegation, lat. alegatio, alegaţieonis

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



ALEGÁŢIE s.f. (jur.) Invocare a unei păreri, a unei idei etc. pentru a justifica ceva sau pentru a întări o afirmaţie. [gen. -iei, var. alegaţiune s.f. / cf. fr. allégation, lat. allegatio].

Trimis de LauraGellner, 25.02.2006. Sursa: DN



ALEGÁŢIE s. f. invocare a unei păreri, idei etc., pentru a justifica ceva, a întări o afirmaţie. (< fr. allégation, lat. allegatio)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN