alega

ALEGÁ¹, alég, vb. I. refl. (înv. şi pop.) A insista pe lângă cineva, a se lega, a se ţine de capul cuiva. – lat. alligare.

Trimis de ana_zecheru, 11.09.2005. Sursa: DEX '98



ALEGÁ², aleghez, vb. I. tranz. (jur.) A invoca ceva în sprijinul unei idei sau ca justificare a unei acţiuni. – Din fr. alléguer, lat. allegare.

Trimis de ana_zecheru, 11.05.2007. Sursa: DEX '98



alegá (a insista) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. alég, 3 sg. aleágă

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



alegá (jur. a invoca) vb., ind. prez. 1 sg. aleghéz, 3 sg. şi pl. alegheáză

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A ALEGÁ pers. 3 alegheáză tranz. jur. (păreri, teorii etc.) A invoca pentru a sprijini o afirmaţie sau pentru a justifica o acţiune. /<fr. alléguer, lat. allegare

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



ALEGÁ vb. I. tr. (jur.) A invoca ceva ca scuză, ca motiv pentru justificarea unei fapte etc. [P.i. aleg. / < fr. alléguer, cf. lat. allegare].

Trimis de LauraGellner, 25.02.2006. Sursa: DN



alegá (-g, -át), vb. refl. – A se prinde, a se lipi. lat. alligāre (DAR; REW 363), cf. it. allegare, fr. allier, sp. aligar, port. alligar (toate cuv. romanice sînt formaţii neol.). Limba lit. preferă forma simplă lega, cu acelaşi sens, dar în limba pop. are o circulaţie intensă. Este dublet al lui alia, vb., din fr. allier, de unde şi alianţă, s.f.; aliaj, s.n.; aliat, s.m.

Trimis de blaurb, 29.04.2006. Sursa: DER



!alegá² (a se alega) (a se ţine de capul cuiva) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 se aleágă

Trimis de CristinaDianaN, 14.06.2007. Sursa: DOOM 2



ALEGÁ vb. tr. (jur.) a invoca ceva ca scuză, ca motiv. (< fr. alléguer, lat. allegare)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN