- alee
- ALÉE, alei, s.f. Drum într-un parc, într-o grădină etc. aşternut cu nisip sau cu prundiş şi mărginit de arbori sau de flori. ♦ Stradă plantată cu arbori; stradă îngustă şi scurtă; stradelă, intrare. ♦ Spaţiu de circulaţie, mărginit pe ambele părţi de elemente arhitecturale. [pr.: -le-e] – Din fr. allée.Trimis de ana_zecheru, 24.10.2006. Sursa: DEX '98ALÉE s. fundătură, intrare, (reg.) fundac, (înv.) impas.Trimis de siveco, 10.08.2007. Sursa: Sinonimealée s. f., art. aléea, g.-d. art. aléii; pl. aléiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficALÉ//E aleei f. 1) Drum într-un parc sau într-o grădină publică. 2) Stradă îngustă şi scurtă mărginită de arbori. [ G.-D. aleii; Sil. -le-e] /<fr. aléeTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXALÉE s.f. 1. Drum într-un parc, într-o grădină etc. având pe margini arbori sau flori. ♦ Stradă plantată cu arbori; stradă îngustă şi scurtă, intrare. 2. Înşiruire pe două rânduri a unor elemente arhitecturale de acelaşi fel. [pron. -le-e, pl. -lei. / < fr. allée].Trimis de LauraGellner, 25.02.2006. Sursa: DNALÉE s. f. 1. drum într-un parc, într-o grădină, pe margini cu arbori, flori. ♢ stradă îngustă; intrare. 2. înşiruire pe două rânduri a unor elemente arhitectuale. (< fr. allée)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.