- teoremă
- TEORÉMĂ, teoreme, s.f. (mat.) Afirmaţie al cărei adevăr se stabileşte prin demonstraţie. [pr.: te-o-] – Din fr. théorème.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98teorémă s. f. (sil. te-o-), g.-d. art. teorémei; pl. teorémeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTEORÉM//Ă teoremăe f. 1) mat. Adevăr matematic care urmează să fie demonstrat. teoremăa lui Pitagora. 2) filoz. Afirmaţie care în cadrul unei teorii poate fi demonstrată în mod logic. [G.-D. teoremei; Sil. te-o-] /<ngr. theôréma, lat. theorema, fr. théoremeTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXTEORÉMĂ s.f. (fil.) Afirmaţie care poate fi demonstrată logic, plecând de la un sistem axiomatic, în cadrul unei teorii. ♦ (mat.) Adevăr matematic care poate fi demonstrat logic plecând de la fapte cunoscute. [pron. te-o-. / cf. fr. théorème, lat., gr. theorema].Trimis de LauraGellner, 04.06.2007. Sursa: DNTEORÉMĂ s. f. 1. adevăr ştiinţific care poate fi stabilit prin demonstraţie. 2. enunţ care poate fi demonstrat prin raţionament logic plecând de la fapte cunoscute sau de la ipoteze justificabile, incluse chiar în enunţ. (< fr. théorème, lat., gr. theorema)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.