teoretic

TEORÉTIC, -Ă, teoretici, -ce, adj. Privitor la teorie; bazat pe teorie (nu pe experiment); referitor la conţinutul de idei. ♦ Care este de natura teoriei, care nu afectează activitatea practică. ♦ Abstract, noţional, conceptual; speculativ. [pr.: te-o-] – Din germ. theoretisch, lat. theoreticus.

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



TEORÉTIC adj. 1. (înv.) teoreticesc, teoric. (Baza teoretic a unei ştiinţe.) 2. abstract. (Ipoteze teoretic.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



TEORÉTIC s. v. teoretician.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



teorétic adj. m. (sil. te-o-), pl. teorétici; f. sg. teorétică, pl. teorétice

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



TEORÉTI//C teoreticcă (teoreticci, teoreticce) 1) Care ţine de teorie; propriu teoriei. Studiu teoretic. 2) Care ţine de domeniul teoriei pure şi neglijează latura practică a lucrurilor; rupt de practică. /<lat. theoreticus, germ. theoretisch, fr. théoreque

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



TEORÉTIC, -Ă adj. Referitor la teorie; întemeiat pe teorie. ♦ Specific teoriei; (p. ext.) abstract, rupt de practică. [< germ. theoretisch].

Trimis de LauraGellner, 04.06.2007. Sursa: DN



TEORÉTIC, -Ă adj. 1. referitor la teorie; bazat pe teorie. ♢ specific teoriei; (p. ext.) abstract, rupt de practică; speculativ. 2. (şi adv.) în mod abstract. (< germ. theoretisch, fr. théorétique, lat. theoreticus)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN