teză

TÉZĂ, teze, s.f. 1. Afirmaţie expusă şi susţinută într-o discuţie; idee principală dezvoltată şi demonstrată într-o operă, într-o cuvântare etc. ♢ loc. adv. (înv.) În teză generală = în general. ♦ (fil.) Idee, propoziţie care formează primul termen al unei antonimii (în filozofiile raţionaliste de tip kantian) sau al unei contradicţii de tip dialectic (în filozofiile hegeliană şi marxistă). 2. Lucrare scrisă, făcută de elevi în clasă sub supravegherea profesorului, la sfârşitul unei perioade de studiu sau la un examen. ♢ Teză de licenţă (sau doctorat) = lucrare ştiinţifică prezentată de un candidat pentru obţinerea titlului de licenţiat (sau de doctor în ştiinţe). – Din fr. thèse, lat. thesis.

Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



TÉZĂ s. 1. v. concepţie. 2. (în logica simbolică) teză logică, tautologie, expresie identic-adevărată, expresie validă, lege logică.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



téză s. f., g.-d. art. tézei; pl. téze

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



TÉZ//Ă tezăe f. 1) Afirmaţie enunţată într-o discuţie sau într-o lucrare. 2) mai ales la pl. Idee principală a unei concepţii, formulată concis, urmând a fi dezvoltată şi demonstrată. 3) la pl. Culegere care inserează astfel de idei. 4) log. Enunţ care urmează să fie demonstrat. 5) Lucrare ştiinţifică prezentată pentru a fi susţinută public în vederea obţinerii unui grad ştiinţific; disertaţie. 6) Lucrare scrisă de elevi la sfârşitul unei perioade de studiu. /<fr. these, lat., ngr. thesis

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



TÉZĂ s.f. 1. Afirmaţie, propoziţie care trebuie demonstrată. ♦ Susţinere; idee principală dezvoltată într-o scriere oarecare, într-o cuvântare. 2. (În filozofia lui Hegel) Prima etapă a triadei, care este negată de antiteză (3) [în DN]. 3. Lucrare scrisă, trimestrială, semestrială etc. dată de elevi în clasă în prezenţa profesorilor. ♦ Lucrare scrisă, făcută în vederea susţinerii unui examen de licenţă, de doctorat etc. [< fr. thèse, cf. lat., gr. thesis].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



TÉZĂ¹ s. f. 1. afirmaţie expusă şi susţinută într-o discuţie; idee principală dezvoltată într-o scriere, într-o cuvântare. 2. idee, concepţie, teorie prestabilită în care un artist încadrează forţat elementele realităţii. ♢ (la Hegel) prima etapă a triadei, care este negată de antiteză (2). 3. lucrare scrisă, trimestrială, semestrială etc. făcută de elevi în clasă în faţa profesorilor. ♢ lucrare ştiinţifică prezentată de un candidat pentru obţinerea titlului de doctor sau de licenţă. (< fr. thèse, lat. thesis)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN



-TÉZĂ² elem. "aşezare", "susţinere, prezentare". (< fr. -thèse, cf. lat., gr. thesis)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN



téză (-ze), s.f. – Afirmaţie bazată pe o concepţie. fr. thèse.

Trimis de blaurb, 08.03.2009. Sursa: DER